Remediul împotriva fricii - Lissa Rankin, carte

4000 Lei
(TVA inclus)
in stoc
30 zile
DIV103-CRT261859

Cartile nu sunt incluse in promotie!

  • Beneficii
  • Livrare
  • Metode de plata
  • Magazin in Bucuresti
    • — 30 de zile drept de retur GRATUIT!
    • — Transport gratuit peste 199 lei
    • — Certificat garantie si conformitate
    • — Plata in rate
    • — Program de fidelizare
    • — Deschidere colet la livrare
    • — Notificari prin SMS
    • — Firma autorizata ANPC
    • — Oriunde in Romania prin curier rapid
    • — Cost transport: 9,99 lei Easybox, 15 lei DPD si Sameday / 18 lei Fan Courier
    • — Peste 199 lei transport gratuit
    • — Livrare in 1-3 zile
    • — Ramburs la curier
    • — Online cu card bancar
    • — Plata cu cardul la easybox
    • — Plata cu cardul la FANbox
    • — Plata in magazin
  •  0766613696

    Harta magazin StoneMania Bijou Bucuresti

 Remediul împotriva fricii
Cultivarea curajului ca remediu pentru corp, minte şi suflet

Cartea te va învăţa cum să te eliberezi de fricile care îţi limitează bucuria de a trăi şi te va ajuta să îţi regăseşti controlul asupra propriei vieţi cu ajutorul sinelui tău plin de curaj şi de înţelepciune.

Descriere

Dacă este lăsată netratată, frica poate deveni un factor de risc serios pentru boli grave precum cele ale inimii, diabet şi cancer. Dr. Lissa Rankin ne explică nu numai de ce trebuie să ne vindecăm de teama care ne pune în pericol starea de sănătate şi ne privează de bucurie, dar şi felul în care teama ne poate vindeca în ultimă instanţă prin scoaterea la lumină a tuturor aspectelor din viaţa noastră care trebuie vindecate.

Plină de referiri la studii ştiinţifice şi de poveşti inspirate de viaţă, Remediul împotriva fricii ne prezintă o perspectivă revoluţionară asupra efectelor fricii, dar şi calea prin care ne putem restabili bunăstarea şi integritatea pe toate nivelele.

Cartea ne învaţă:

  • Cum se traduce un gând de teamă în schimbări fiziologice care ne predispun către boală;
  • Cum putem deosebi teama reală (care derivă dintr-o ameninţare autentică) de cea falsă (care declanşează reacţii de stres care ne subminează starea de sănătate);
  • Cum ne putem pune la unison cu vocea curajului din interiorul nostru – „Lumina Pilotului nostru Interior”;
  • Cum ne putem restructura relaţia cu incertitudinea astfel încât să nu ne mai temem de aceasta, ci să o considerăm o poartă către noi posibilităţi;
  • Ce ne pot învăţa temerile noastre despre adevărata noastră esenţă.

 Prin exerciţiile recomandate, preluate dintr-o gamă largă de practici pentru minte şi corp şi tradiţii spirituale, dr. Rankin ne învaţă să pornim într-o călătorie de cultivare a curajului nostru nativ, să ne scriem propria Reţetă pentru Amplificarea Curajului şi să adoptăm un stil de viaţă mai autentic.

Caracteristici

  • Numărul de pagini: 400
  • Formatul în cm. (l x L x g): 13 x 20 x 1,9
  • I.S.B.N.: 978-606-8420-94-3
  • Traducerea din limba engleză: Cristian HANU
  • Titlul original: The Fear Cure: Cultivating Courage as Medicine for the Body, Mind, and Soul
  • A apărut în: 2015-07
Autor
  • Lissa Rankin
Colectia
  • Vindecare spirituala
Editura
  • Adevar Divin

Nicio recenzie gasita. Fii primul care scrie!

Scrie o recenzie

Cuvânt înainte de dr. Rachel Naomi Remen xi

Introducere xv

PARTEA ÎNTÂI Cum te îmbolnăveşte frica

Capitolul 1 Psihologia fricii 3

Capitolul 2 Dovezi ştiinţifice că frica te poate îmbolnăvi 17

PARTEA A DOUA Adevărul legat de frică

Capitolul 3 Definirea fricii 57

Capitolul 4 Incertitudinea este poarta către toate posibilităţile 101

Capitolul 5 Pierderea este naturală şi poate conduce la creştere personală 125

Capitolul 6 Trăim într-un univers semnificativ 151

Capitolul 7 Suntem cu toţii Una 195

PARTEA A TREIA Reţeta curajului

Capitolul 8 Eliberează-te 229

Capitolul 9 Cei şase paşi pentru cultivarea curajului 247

ANEXA A: 13 tehnici pentru schimbarea convingerilor 331

ANEXA B: 20 de idei pentru cultivarea curajului 336

ANEXA C: 7 paşi pentru crearea tribului tău 339

ANEXA D: Reţeta personală a Lissei pentru cultivarea curajului 342

Mulţumiri 347

Despre autoare 355

A apărut în: 2015-07

Capitolul 9

Cei şase paşi pentru cultivarea curajului

Timpul tău este limitat. De aceea, nu îl risipi trăind viaţa altcuiva. Nu cădea în capcana dogmelor, adică a vieţii trăite la unison cu convingerile altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor altor persoane să îţi ascundă sunetul vocii tale interioare. Şi ceea ce contează mai mult, ai curajul de a-ţi urma inima şi intuiţia.

- Steve Jobs

 

Stăteam cu Dennis la o înălţime de câteva zeci de metri, pe o platformă de lemn dintr-un copac. Dennis se temea de înălţimi, aşa că deşi era prins cu o centură despre care fuseserăm asiguraţi că poate susţine greutatea unui elefant, îşi simţea inima bătând cu putere. Primul obstacol din cursul de frânghii la înălţime pe care îl urmam ne cerea să coborâm pe o frânghie prinsă între doi copaci, la mare înălţime, prinşi cu o centură, dar fără o plasă de siguranţă sub noi. În continuare, trebuia să mergem pe un buştean care se legăna între două frânghii. Alte probe pe care trebuia să le trecem includeau balansarea pe un buştean vertical care atârna de o frânghie ca un clopoţel de vânt, trecerea printr-o serie de inele negre şi târâtul de-a lungul unui cablu strâns. Dacă cedam şi cădeam, ne-au asigurat ghizi noştri, centura cu care eram legaţi ne-ar fi ţinut. Aşadar, mintea noastră raţională ştia că suntem în siguranţă. Când îţi pui însă piciorul pe ceva care se clatină, la o înălţime atât de mare, o forţă primară pune stăpânire pe tine.

M-am uitat la Dennis, care se apropia de cel mai dificil obstacol al cursei, şi l-am văzut stând pe marginea platformei din lemn, arătând cenuşiu la faţă. S-a uitat la solul aflat la mare distanţă sub noi şi mi-a spus:

- Tu prima.

Am început să îmi prind cârligul centurii în faţa lui, dar s-a răzgândit:

- Este mai puţin terifiant dacă mergi tu prima, dar mai amuzant dacă ţi-o iau înainte.

Şi-a închis ochii şi s-a concentrat o clipă ca să îşi găsească centrul interior, după care şi-a dat drumul la vale. Deşi se temea, nu a ezitat să îşi înfrunte teama. L-am ovaţionat din spate.

Am optat împreună cu Dennis pentru a ne da în montagne russe şi pentru a ne înscrie la cursuri de frânghie la înălţime nu pentru a ne traumatiza, ci ca parte integrantă a Reţetei noastre pentru Amplificarea Curajului, care ne cerea să ne punem în situaţii neconfortabile pentru a învăţa să ne detaşăm de ele.

Uneori, nu este nevoie de mai mult pentru a lăsa teama să te vindece. Dacă eşti suficient de curajos pentru a te confrunta direct cu lucrul de care îţi este teamă, aceasta din urmă îşi pierde influenţa asupra ta. Încetul cu încetul, curajul încolţeşte în tine, la fel ca o sămânţă. Jia Jiang, despre care am vorbit în capitolul 4, a făcut acelaşi lucru pentru a scăpa de teama de respingere. El a trăit o serie de experienţe dureroase de acest fel, dar apoi şi-a dat seama că teama sa de respingere îl împiedică să trăiască plenar. Pentru a-şi depăşi teama, el şi-a propus să treacă prin „100 de zile de respingere”, în timpul cărora le-a cerut altora 100 de lucruri nelalocul lor, special pentru a fi refuzat şi a se desensibiliza astfel printr-o expunere repetată. El le-a cerut unor necunoscuţi de pe stradă să îi împrumute 100 de dolari, să joace cu el fotbal în curtea casei sale, a făcut o cerere de angajare ca model la Abercrombie & Fitch şi le-a cerut unor poliţişti să îl lase să conducă o maşină de poliţie. A solicitat un avion privat de la Tony Hsieh şi un interviu cu preşedintele Obama. A mers până acolo încât i-a cerut unei angajate de la gogoşeria Krispy Kreme să îi facă o gogoaşă specială în forma simbolului olimpic, şi a cerut o „reînnoire a hamburgerului[1]” într-un McDonalds. Jia şi-a filmat cererile şi a adunat în jur foarte mulţi oameni dornici să îl susţină să îşi depăşească teama de respingere. În mod paradoxal, multe din cererile sale absurde i-au fost îndeplinite, fapt care i-a trezit respectul faţă de bunătatea oamenilor necunoscuţi. De şi mai multe ori el a fost refuzat însă, iar acest lucru l-a ajutat să se împace cu teama sa de respingere. După ce s-a supus acestei provocări şi a supravieţuit unor respingeri repetate, Jia a declarat: „Imaginaţia ne prezintă adeseori scenariul cel mai negativ, împiedicându-ne să trecem la fapte. Noi suntem cei care ne respingem cel mai mult”.

Când am început să scriu pe blog în anul 2009, una din cele mai mari temeri ale mele a fost aceea de a nu fi percepută ca imperfectă. În copilărie, am fost un copil exemplar, care lua numai 10 la şcoală, nu bea, nu fuma, nu consuma droguri şi îşi păstra virginitatea pentru noaptea nunţii. Ca medic, am simţit o mare presiune de a fi perfectă când lucram în spital; în caz contrar, pacienţi nevinovaţi ar fi putut muri. Am început astfel să păstrez pentru mine adevărul meu lăuntric sau chiar să spun mici minciuni pentru a proiecta o imagine de sine mai „perfectă” decât cea adevărată. Acest lucru m-a făcut să mă simt izolată, singură şi ipocrită, căci oamenii credeau cu uşurinţă imaginea pe care o proiectam în afară, dar care nu corespundea cu ceea ce simţeam în interiorul meu. Prin urmare, trăiam cu teama constantă de a nu fi „expusă”, iar ruşinea minciunii în care mă complăceam mă paraliza şi îmi deteriora relaţiile.

Intenţia mea când mi-am început blogul era să „fiu eu însămi, fără să regret nimic”, într-o manieră publică. M-am folosit de acest blog ca de o oportunitate de a le împărtăşi unor necunoscuţi faptul că mă luptam cu propriile mele imperfecţiuni, în încercarea de a fi cât mai autentică. Îmi doream să evit tendinţa mea din trecut de a jongla cu adevărul, să îmi dau jos toate măştile care mă protejau, să practic vulnerabilitatea şi să învăţ să fac faţă criticilor. La fel ca în cazul lui Jia, expunerea publică m-a ajutat să rămân fidelă menirii mele. Mi-am dezvăluit cu sinceritate teama de a-mi părăsi slujba, eşecul meu în publicarea primele mele cărţi, revelaţiile dureroase referitoare la maniera în care operează egoul meu, problemele din căsnicia mea, dificultăţile din alte relaţii, provocările financiare, experienţele mistice pe care le trăiam pe măsură ce îmi continuam calea spirituală şi alte vulnerabilităţi pe care le ţinusem pentru mine până nu demult. Pe lângă faptul că m-am desensibilizat în raport cu teama de a fi percepută ca fiind imperfectă, am învăţat că marea majoritate a oamenilor nu mă judecau şi nu mă criticau atunci când le împărtăşeam partea cea mai autentică din mine. Dimpotrivă. Este aproape ca şi cum comunitatea ce îmi citeşte blogul ar fi lua decizia colectivă de a nu se folosi de vulnerabilitatea mea pentru a-mi face rău. Brené Brown afirmă că vulnerabilitatea este poarta către intimitate şi conexiune, iar experienţa personală m-a învăţat că acest lucru este adevărat. Dorinţa mea de a-mi expune public imperfecţiunile i-a determinat pe oameni să aibă încredere în mine. În loc să mă prezint ca un medic perfect, într-un halat alb imaculat, cu nasturii încheiaţi până sus şi cocoţat pe un piedestal, am acceptat să mă prezint ca o fiinţă umană. Acest lucru nu numai că nu mi-a afectat reputaţia şi nu i-a determinat pe oameni să mă judece, dar chiar a creat un canal de comunicare cu ei care a condus la mai multă încredere reciprocă. I-am ajutat astfel pe mulţi să mi se alăture de-a lungul călătoriei mele, astfel încât să ne simţim mai puţin singuri. Această comunitate de suflet m-a ajutat să iau decizii dificile, pe care unii le-ar considera curajoase.

De-a lungul timpului, Reţeta pentru Amplificarea Curajului meu s-a schimbat de la afişarea în public (pe Internet) a rufelor mele murdare la căutarea celor mai adânci umbre din subconştientul meu, fie singură, fie în compania unor terapeuţi, instructori spirituali şi prieteni în care aveam mare încredere. Abia acum pot spune că am început cu adevărat să îmi cultiv curajul. Afişarea publică a imperfecţiunilor mele a fost destul de înspăimântătoare. În mod paradoxal, ea mi-a alimentat însă Sinele cel Mic, căci mi-a hrănit dorinţa de aprobare. Am atras astfel foarte mulţi susţinători care m-au lăudat pentru tot ce făceam, validându-mi deciziile uneori dureroase. Lumina Pilotului meu Interior nu îşi dorea însă să devin dependentă de aprobarea celorlalţi, şi cu atât mai puţin influenţată de criticile lor. Ceea ce trebuia să fac era să îmi găsesc pacea interioară, scop în care trebuia să identific adevărul meu real dincolo de amăgirea de sine în care m-am învăluit. Această stare de pace trebuia să provină din acel spaţiu interior în care prevala tăcerea. Marea provocare a venit atunci când m-am silit să rămân în stare de meditaţie cu adevărul meu lăuntric, care mă speria mai puternic decât orice confesiune publică a imperfecţiunilor mele, mă terifia mai mult decât datoriile de 200.000 de dolari la care ajunsesem şi îmi destabiliza psihicul mai mult decât ideea de a-mi părăsi slujba stabilă de medic. Confruntarea cu demonii din mintea mea m-a forţat să ies din zona mea de confort mai mult decât orice altceva. Cercetarea zonelor cele mai umbrite ale Sinelui meu Mic a devenit mai uşoară după ce l-am cunoscut pe Dennis, care îşi căuta la rândul lui sinele real prin hăţişurile subconştientului lui. Deşi în ultimă instanţă cultivarea curajului este o activitate profund personală, ea nu mai pare nici pe departe la fel de înspăimântătoare dacă ai un partener responsabil care ţi se alătură.

Este posibil ca Reţeta ta pentru Amplificarea Curajului să nu conţină călătorii cu un montagne russe, cursuri de frânghie la înălţime, terapia prin respingere, meditaţia tăcută sau expunerea pe Internet. Călătoria ta va fi numai a ta, fiind ghidată de înţelepciunea Luminii Pilotului tău Interior. Cultivarea curajului nu presupune neapărat să te forţezi să faci lucruri care te înspăimântă, iar scopul acestui proces nu este în nici un caz să te traumatizeze. Dimpotrivă, scopul lui este să te ajute să te scufunzi în starea de pace interioară. Acesta este spaţiul în care vei găsi curajul de care vorbesc. Pe măsură ce te vei abandona în faţa acestei stări de pace, temerile tale te vor conduce pe propria ta cale către creşterea sufletului tău. Scopul acestui capitol este să te ajute să faci acest lucru.

 

De unde trebuie să începi

Cultivarea curajului nu se pretează la o reţetă simplă, pas cu pas, de genul celei pentru pregătirea unui prăjituri. Fiecare călătorie este individuală şi unică, la fel ca o amprentă. Există totuşi unele aspecte similare pentru marea majoritate a oamenilor, şi unele practici despre care putem presupune că pot ajuta pe oricine, cum ar fi apelarea la un profesionist şi găsirea liniştii printr-o practică zilnică. Dacă ai citit cartea mea, Vindecarea cu ajutorul minţii, cei Şase Paşi pentru Cultivarea Curajului ţi se vor părea familiari, căci ei merg în paralel cu cei Şase Paşi pentru Vindecarea de Sine pe care i-am descris în acea carte. Dat fiind că procesul de cultivare a curajului este o călătorie de vindecare şi transformare, aceiaşi şase paşi care funcţionează în cazul vindecării fizice te pot călăuzi inclusiv către cultivarea curajului.

Acestea fiind zise, această reţetă nu este unică pentru toată lumea, spre deosebire de procesele descrise în alte cărţi de dezvoltare personală. Eu îţi voi prezenta o serie de instrumente şi te voi ajuta să îţi dezvolţi anumite idei, dar multe din acestea sunt subiective, fiind trecute prin filtrul convingerilor şi preferinţelor mele personale. Ale tale pot fi radical diferite, motiv pentru care nimeni altcineva nu poate scrie această reţetă în locul tău. Pe măsură ce îţi vei continua lectura, asumă-ţi acest proces. Preia doar elementele cu care rezonezi. Exclude-le pe cele care nu îţi spun nimic. Lasă-te inspirat. Imaginează-ţi cum ar arăta pentru tine o viaţă trăită în pace. De ce ai nevoie pentru a te elibera?

 

Cei Şase Paşi pentru Cultivarea Curajului

Pasul 1: CREDINŢA. Înlocuieşte convingerile care îţi induc o stare de teamă cu o încredere care te ajută să îţi amplifici curajul.

Pasul 2: SUSŢINEREA. Caută sprijin de la oamenii din jurul tău. Oferă-le la rândul tău susţinerea ta.

Pasul 3: INTUIŢIA. Învaţă să ai încredere în intuiţia ta pentru a deosebi teama reală de cea falsă.

Pasul 4: DIAGNOSTICUL. Identifică ce se ascunde în spatele temerilor tale false.

Pasul 5: REŢETA. Scrie-ţi Reţeta pentru Amplificarea Curajului.

Pasul 6: ABANDONAREA. Detaşează-te de rezultatul final şi acceptă realitatea aşa cum este.

 

Pasul 1: CREDINŢA. Înlocuieşte convingerile care îţi induc o stare de teamă cu o încredere care te ajută să îţi amplifici curajul.

Am văzut în prima parte a cărţii cât de mult rău ne pot face reacţiile de stres ale organismului. Am arătat acolo că aceste reacţii nu se produc exclusiv la factorii de stres obiectivi din prezent, ci şi la gândurile, convingerile şi poveştile pe care ni le spunem singuri în sinea noastră. Aceste reacţii de stres ne pot face chiar mai mult rău decât cele generate de factorii iniţiali de stres. Stresul nu este altceva decât o formă a fricii. Deci, ce soluţie avem? Noi trebuie să cultivăm convingeri care să ne limiteze reacţiile de stres şi să ne ajute să ne relaxăm. Nu toţi oamenii realizează că majoritatea temerilor lor false derivă din convingerile limitatoare pe care le consideră adevărate. Mulţi nici măcar nu sunt conştienţi că au astfel de convingeri, căci le acceptă ca fiind adevărate şi nu le mai pun demult la îndoială.

Spre exemplu, să spunem că ai convingerea că nu poţi face bani decât dacă munceşti din greu şi dacă te zbaţi foarte mult. Aceasta este o convingere limitatoare, nu un adevăr imuabil. Există oameni care sunt plătiţi să facă ceea ce le place şi care nici măcar nu simt că muncesc. Teama falsă care se naşte din această convingere este că dacă vei trece la o carieră care îţi face plăcere, vei sfârşi prin a da faliment. Există însă foarte mulţi oameni curajoşi care şi-au asumat acest risc şi care obţin foarte mulţi bani făcând exact ceea ce le place. Atât timp cât vei continua să rămâi blocat în convingerea limitatoare că trebuie să faci sacrificii şi să te zbaţi pentru a-ţi asigura securitatea financiară, nu vei putea face niciodată alegeri curajoase legate de cariera ta.

O altă convingere limitatoare este aceea că toate relaţiile romantice îşi pierd mai devreme sau mai târziu magia, aşa că este ceva normal să te simţi deconectat, plictisit sau singur într-o relaţie pe termen lung. Adevărul este însă că există cupluri la fel de îndrăgostite ca în prima zi, în care cei doi parteneri simt aceeaşi atracţie fizică unul faţă de celălalt. Dacă te vei complace în această convingere limitatoare, teama falsă care poate apărea te va împiedica să îi ceri partenerului tău să lucreze cu un terapeut marital atunci când nu te mai simţi conectat cu el. Pe de altă parte, dacă el refuză să facă acest efort pentru salvarea relaţiei voastre, aceeaşi teamă falsă te poate face să eviţi despărţirea de el, datorită altor convingeri limitatoare, de gen: „Copiii noştri vor fi distruşi dacă voi divorţa”, „Toată lumea va crede că sunt o persoană rea dacă voi divorţa” sau „Nu voi mai întâlni niciodată iubirea la vârsta mea”.

Cele Patru Prezumţii Pline de Teamă tind să fie principalele convingeri limitatoare care induc teama. Spre exemplu, convingerea limitatoare care spune că trebuie să te zbaţi pentru a face bani ar putea intra în categoriile: „Trăiesc într-o lume periculoasă” şi „Incertitudinea este nesigură”. Într-o manieră similară, convingerea că toate relaţiile îşi pierd mai devreme sau mai târziu pasiunea şi că trebuie să le accepţi ca atare ar putea intra în categoriile „Incertitudinea este nesigură” şi „Nu pot gestiona pierderea lucrurilor pe care le iubesc”. Practicarea exerciţiilor din partea a doua a cărţii de faţă te poate ajuta să îţi schimbi aceste convingeri şi să înlocuieşti cele Patru Prezumţii Pline de Teamă cu cele Patru Adevăruri care Promovează Curajul. Acestea din urmă relaxează mintea, reduc reacţiile de stres şi pot echilibra sistemul nervos chiar şi în mijlocul celor mai stresante evenimente ale vieţii. Dacă porneşti de la premisa că incertitudinea este un portal către toate posibilităţile, eşti automat mai predispus să îţi asumi un risc în carieră sau într-o relaţie, cerându-i partenerului tău să lucreze împreună cu tine la salvarea acesteia. Dacă ai încredere că trăim într-un univers semnificativ, tu simţi că nu ai de ce să te temi, chiar dacă sfârşeşti în datorii, iar relaţia ta se destramă din cauza riscurilor pe care ţi le-ai asumat. Dimpotrivă, ai încredere că aceste rezultate aparent indezirabile au un sens şi că sufletul tău îşi continuă creşterea personală. Eşti convins că mai devreme sau mai târziu totul va căpăta sens şi că riscurile asumate îşi vor dovedi valoarea, chiar dacă lucrurile nu au evoluat aşa cum ţi-ai dorit iniţial.

Deşi teama poate fi ea însăşi un vehicul pentru creşterea personală, schimbarea convingerilor astfel încât să te temi mai puţin uşurează procesul de transformare. De aceea, primul din cei Şase Paşi pentru Cultivarea Curajului constă în înlocuirea convingerilor care induc o stare de teamă cu altele care stimulează curajul. Este foarte important să avem grijă ce convingerile cultivăm în legătură cu factorii de stres şi cu temerile care îi însoţesc. Sistemul nostru nervos se calmează atunci când ne raportăm în mod corect la incertitudine, când ne împăcăm cu pierderile, când avem încredere că trăim într-un univers inteligent şi semnificativ şi când ne aducem aminte că nu suntem niciodată singuri. Aceste convingeri se ascund în subconştientul celor mai mulţi dintre oameni, de unde rulează programe învăţate în copilărie fără ca noi să ştim. De cele mai multe ori, noi nu suntem conştienţi de faptul că operăm după un program rulat de convingeri precum: „Ai grijă în primul rând de tine” sau „Protejează-ţi cu orice preţ inima”.

Ce convingeri limitatoare crezi că operează în subconştientul tău? Este posibil ca în timpul lecturii părţii a doua să fi devenit conştient de anumite convingeri limitatoare generale care îţi guvernează viaţa, dar pot exista şi altele, care se repetă ca nişte tipare în viaţa ta. O modalitate garantată de a afla când operezi ţinând cont de o convingere limitatoare bazată pe teamă constă în a-ţi examina tiparele repetitive. Să spunem că te-ai căsătorit de trei ori la rând cu alcoolici, sau că ai fost concediat din toate slujbele care ţi-au plăcut, sau că rămâi mereu fără bani, sau că te îmbolnăveşti ori de câte ori lucrurile par să ia întorsătura dorită de tine. Probabil că ori de câte ori ţi se întâmplă aşa ceva, îţi spui o poveste şi te consideri victima celorlalţi oameni sau a ghinionului. Există însă şanse mari ca dacă astfel de lucruri ţi se întâmplă frecvent, la baza lor să stea o convingere limitatoare.

Iată câteva exemple de convingeri limitatoare care te-ar putea predispune către rezultate pe care ai prefera să le eviţi. Îţi sună vreunul familiar?

Rezultat negativ
    

Convingere limitatoare

Întâlniri amoroase cu narcisişti abuzivi
    

Trebuie să le fac pe plac altora. Trebuie să îmi sacrific propriile nevoi şi bunăstarea personală pentru a câştiga dreptul de a fi iubit.

Probleme financiare repetate
    

Oamenii buni, generoşi şi plini de iubire nu strâng bani.

Boli cronice multiple
    

Trebuie să dăruiesc până când nu mai am nimic pentru a merita respectul celorlalţi.

Realizări excesive care nu oferă satisfacţie
    

Nimeni nu mă va iubi vreodată dacă nu voi realiza mai multe lucruri.

Dorinţa insaţiabilă de a acumula bogăţie
    

Nu voi putea supravieţui decât dacă voi avea enorm de mulţi bani în cont.

Obezitate cronică în pofida unei diete sănătoase
    

Nu mă simt în siguranţă decât dacă sunt protejat de atenţia nedorită printr-o greutate suplimentară.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 15

Identifică-ţi tiparele

1. Există tipare negative care se repetă în viaţa ta? Enumeră-le. Nu te judeca însă din cauza lor. Umple-te de compasiune faţă de tine însuţi.

2. Mai are cineva din familia ta tipare similare, sau dimpotrivă, tipare polar opuse? Nu-ţi judeca nici aceşti membri de familie. Umple-te de compasiune faţă de ei.

3. Poţi identifica vreo convingere care ar putea sta la baza acestor tipare? De multe ori, tu ai moştenit aceste convingeri de la părinţi, care le-au moştenit la rândul lor de la părinţii lor. Acest exerciţiu nu îşi propune însă acuzarea strămoşilor noştri, ci doar scoaterea la lumină a convingerilor limitatoare care operează prin tine, astfel încât să poţi deveni conştient de ele şi să le poţi vindeca.

4. Dacă ai reuşit să identifici o convingere limitatoare, discută despre ea cu un terapeut sau cu un antrenor calificat, sau investighează tehnicile de vindecare a convingerilor limitatoare şi de înlocuire a lor cu altele noi. În Anexa A din această carte vei găsi 13 sfaturi pentru schimbarea convingerilor personale.

 

Optimism versus pesimism

Eşti optimist sau pesimist prin natura ta? Datorită explicaţiilor pe care le dau evenimentelor negative din viaţa lor, pesimiştilor le vine mult mai greu să îşi asume riscuri curajoase, în timp ce optimiştilor le vine mult mai uşor, întrucât pornesc din start de la ideea că totul va merge bine sau se va termina cu bine, chiar dacă acum se confruntă cu dificultăţi. Pesimiştii sunt predispuşi să creadă că atunci când li se întâmplă ceva rău, acest lucru este cu siguranţă personal, generalizat şi permanent. Cu alte cuvinte, orice rezultat negativ se datorează unui eşec personal („este numai vina mea”), poate fi aplicat întregii vieţi, nu doar acestui rezultat („întotdeauna am avut ghinion”) şi va dura de-a pururi („şirul ghinioanelor nu se va termina niciodată”). Pe de altă parte, ei percep evenimentele pozitive ca fiind temporare („hm, am avut şi eu noroc o dată în viaţă”), specifice („norocul meu se aplică doar acestui lucru”) şi impersonale („acest rezultat nu se datorează unui lucru făcut de mine”). Optimiştii operează după cu totul alte reguli. Ei consideră evenimentele negative ca fiind temporare, specifice şi exterioare lor, şi pe cele pozitive ca fiind permanente, generale şi datorate propriei lor competenţe.

Dacă ai convingeri negative care te împiedică să îţi manifeşti curajul natural, mângâie-te cu ideea că optimismul şi curajul pot fi cultivate. În cartea Optimismul învăţat, dr. Martin Seligman prezintă un exerciţiu pe care îl numeşte „ABC”, un acronim de la Adversitate, Convingere şi Consecinţe[2]. Atunci când te confrunţi cu o adversitate (A), evenimentul se transformă într-un gând, care este tradus rapid printr-o convingere (B). Aceste convingeri îţi pot influenţa comportamentul, generând consecinţe (C). Dacă vei învăţa să îţi modulezi traducerea adversităţii în convingeri, tu poţi influenţa consecinţele ce apar în urma unui eveniment neplăcut. Prin schimbarea modului de interpretare, tu îţi poţi converti gândurile pesimiste în gânduri optimiste, fapt care îţi va da mai mult curaj.

Spre exemplu, să spunem că şeful ţipă la tine (adversitate). Acest lucru te deranjează şi te gândeşti: „Şeful meu este atât de nerecunoscător. Nu mă apreciază. Nu voi obţine niciodată recunoaşterea rezultatelor muncii mele” (convingere). Mai târziu, răbufneşti în faţa şefului şi îţi depăşeşti (în mod intenţionat) un termen limită (consecinţă). Sau, să spunem că iubitul tău anulează o întâlnire pe care o aşteptai cu entuziasm (adversitate). Îţi spui în sinea ta: „Ştiam eu că era prea frumos ca să fie adevărat. Nu mă iubeşte” (convingere). Te simţi toată ziua rănită, dezamăgită, furioasă şi deprimată (consecinţă).

Cum îţi poţi schimba convingerile care apar ca urmare a evenimentelor adverse? De pildă, dacă şeful tău se enervează pe tine, în loc să interpretezi la modul personal acest lucru, pornind de la prezumţia că este ceva permanent care ţi se întâmplă tot timpul, spune-ţi că este ceva de moment, care se aplică numai în circumstanţele de faţă şi care nu se referă la tine personal. În loc să porneşti de la premisa că şeful nu te apreciază, te poţi întreba dacă şeful tău a avut cumva o dimineaţă proastă acasă şi dacă nu ai fost prins la mijloc. În loc să reacţionezi printr-o atitudine pasiv-agresivă, tu poţi reacţiona cu compasiune. Chiar dacă şeful tău nu va observa acest lucru, cel puţin te vei simţi mai bine, ba chiar mai curajos, confruntându-ţi şeful cu amabilitate şi iniţiind o conversaţie explicativă. Într-o manieră similară, în loc să porneşti de la convingerea că iubitului tău nu îi pasă de tine şi să te simţi deprimată, te-ai putea întreba dacă acesta nu este foarte ocupat şi dacă nu are nevoie de ceva mai mult spaţiu. Găseşte-ţi altceva de făcut în această seară şi nu te inflama inutil.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 16

Converteşte-ţi pesimismul în optimism

Dr. Martin Seligman, autorul cărţii Optimismul învăţat, recomandă ţinerea unui jurnal ABC timp de câteva zile pentru evaluarea convingerilor care se nasc în mintea ta în faţa evenimentelor adverse. În acest scop, trebuie să îţi urmăreşti monologul interior şi să îţi observi reacţiile atunci când ţi se întâmplă ceva neplăcut.

1. Notează în jurnal evenimentul advers.

2. Enumeră-ţi gândurile şi convingerile care îţi trec prin minte ca rezultat al adversităţii.

3. Notează consecinţele lor. Cum te-ai simţit? Cum te-ai comportat?

4. Reciteşte toate tiparele convingerilor tale şi consecinţele lor. Te consideri un pesimist sau un optimist? Atunci când îşi trec în revistă convingerile care le apar în faţa adversităţii, pesimiştii constată inevitabil că acestea le declanşează stări emoţionale şi comportamente negative, în timp ce optimiştii observă că gândurile şi convingerile lor îi ajută să treacă rapid peste adversitate.

5. Pune-ţi la îndoială convingerile pesimiste. În acest scop, va trebui să înveţi să te contrazici pe tine însuţi. Atunci când ţi se întâmplă ceva neplăcut, observă-ţi convingerile pesimiste şi argumentează contrariul lor. Spre exemplu, dacă porneşti de la premisa automată că ţi se întâmplă numai lucruri rele, întreabă-te dacă nu există şi alte explicaţii pentru evenimentul advers cu care te-ai confruntat. De pildă, caută explicaţii alternative pentru supărarea şefului tău sau pentru motivul pentru care iubitul tău a anulat întâlnirea. De vreme ce nu ştii care dintre ele sunt adevărate, de ce nu ai alege convingerile care te ajută să te simţi mai curajos şi mai calm? Alege convingerile optimiste şi observă cum pun acestea capăt spiralei descendente la care conduc cele pesimiste.

 

Întreabă-te întotdeauna ce este adevărat

Este tentant să încercăm să eliminăm toate gândurile şi convingerile negative, dar de multe ori acestea îţi pot fi de folos. Se creează astfel un paradox, şi orice paradox are potenţialul de a slăbi frâiele minţii cognitive, creând un spaţiu pentru rezolvarea creatoare a problemelor.

În cartea lui Lisby, Cunoaşterea extraordinară, autoarea relatează povestea colegei sale Phyllis Cath, o psihiatră foarte raţională şi foarte reputată. Lisby i-a povestit lui Phyllis istoria unui bărbat care a obţinut informaţii pe care nu ar fi avut de unde să le cunoască, într-o manieră ieşită din comun, care nu poate fi atribuită decât celui de-al „şaselea simţ”. Prietena ei a experimentat atunci o stare paradoxală. „Pe de o parte, în timp ce ascultam povestea, mă gândeam: ‚Desigur!’, dar pe de altă parte eram extrem de uimită şi o consideram de necrezut. Cum puteam gândi în ambele feluri? Nu părea să aibă nici un sens. Am perceput povestea în două maniere diferite, diametral opuse, fiecare părând să aibă sens numai din perspectiva ei”.

Când a auzit această poveste, Phyllis Cath a intrat pe tărâmul paradoxului, în care gândurile ei erau în acelaşi timp normale şi de necrezut. Ea a oscilat între cele două puncte de vedere incompatibile fără să le poată reconcilia şi fără să poată decide care dintre ele este cel adevărat. Prin urmare, ea nu l-a respins pe nici unul, dar nici nu l-a acceptat pe vreunul. Într-un fel, mintea ei s-a dilatat, ca să le poată include pe amândouă. Atunci când se produce o astfel de dilatare a minţii, aceasta reprezintă o invitaţie pentru accesul la alte posibilităţi.

Dacă nu eşti sigur în ce măsură te ajută sau te limitează convingerile tale, examinează-le cu ajutorul unei tehnici pe care o aplică cu clienţii ei partenera mea de afaceri, dr. Anne Davin: pune-ţi întrebări legate de adevărul sau neadevărul convingerilor tale.

 

Tehnica de cultivare a curajului nr. 17

Ce este adevărat şi ce nu?

1. Examinează-ţi gândurile pe care ţi le spui într-o anumită situaţie. Să spunem că gândeşti: „Acest lucru nu mă va ajuta niciodată să îmi plătesc facturile”, sau „Sunt prea bătrân ca să fac ce îmi place”. Dacă este posibil, redu convingerea la o singură frază. (Dacă ai mai multe convingeri, poţi practica exerciţiul de mai multe ori.)

2. Examinează ce ai scris şi întreabă-te ce anume este adevărat în legătură cu afirmaţiile respective. Invocă-ţi Lumina Pilotului Interior şi foloseşte-ţi discernământul pentru a decide ce aspecte ale afirmaţiilor în cauză îţi sunt utile. Notează aceste aspecte pe o listă separată.

3. Examinează din nou ce ai scris şi întreabă-te ce anume nu este adevărat în legătură cu afirmaţiile respective. Invocă-ţi Lumina Pilotului Interior şi foloseşte-ţi discernământul pentru a decide ce aspecte ale afirmaţiilor în cauză nu îţi sunt utile. Notează şi aceste aspecte pe o listă separată.

4. Închide ochii şi încearcă să accepţi ambele puncte de vedere.

5. Aşteaptă ca acest paradox să te ajute să găseşti soluţii creatoare la problema ta.

 

Pasul 2: SUSŢINEREA. Caută sprijin de la oamenii din jurul tău. Oferă-le la rândul tău susţinerea ta.

Deşi procesul de cultivare a curajului este prin excelenţă interior, eu nu îţi sugerez nici o clipă să îl practici singur. În ultimă instanţă, călătoria de la teamă la curaj este o călătorie a eroului, dar orice erou are nevoie de mentori, ajutoare, parteneri şi susţinători. Atunci când încerci să-ţi alchimizezi teama şi să o transformi în creştere personală, se întâmplă frecvent să întâlneşti membri de familie, prieteni şi alte persoane dragi bine intenţionate, dar care îşi proiectează propriile temeri asupra ta, în loc să îţi încurajeze alegerile curajoase. În acest fel, aceste persoane nu numai că nu te susţin, dar îţi pot chiar amplifica propria teamă. Teama generează teamă, iar atunci când te afli în etapele de început ale acestui proces de transformare, când eşti foarte vulnerabil, este nevoie uneori să îţi crezi un cocon în care să te simţi protejat şi care să îţi alimenteze curajul.

În prelegerea TED la care am făcut referire în capitolul 2, Kelly McGonigal a declarat că unul din aspectele sănătoase ale stresului este că generează o secreţie de oxitocină care te ajută să devii mai social. Acest „hormon al mângâierii” te motivează să cauţi sprijin în momentele stresante ale vieţii, iar acesta este un lucru bun. Nu întâmplător, cel de-al doilea din cei Şase Paşi pentru Cultivarea Curajului se referă la susţinerea socială. Atunci când viaţa pare foarte stresantă, tu trebuie să te înconjori de oameni care ţin la tine. La fel de benefică este şi schimbarea atitudinii tale în sensul serviciului adus altora. Conexiunea socială operează în ambele sensuri. Primirea dovezilor de iubire din partea altora te ajută să devii mai curajos, dar la fel de mult te ajută oferirea acestor dovezi.

Oxitocina nu numai că te motivează să cauţi suport atunci când te simţi speriat şi stresat. Atunci când primeşti acest sprijin, în loc să îţi refulezi emoţiile, tu secreţi şi mai multă oxitocină, iar acest hormon îţi protejează sistemul cardiovascular de efectele toxice ale fricii. Fiind un antiinflamator natural, el îţi ajută vasele de sânge să rămână relaxate în timpul evenimentelor stresante ale vieţii. Dat fiind că inima are receptori la oxitocină, hormonul ajută celulele inimii să se regenereze şi să se vindece în faţa reacţiilor de stres cronice. Oxitocina fortifică inima, chiar şi în faţa fricii, şi te ajută să te recuperezi mai rapid în faţa emoţiilor asociate cu teama şi cu evenimentele stresante ale vieţii – nu doar la nivel emoţional, ci şi fizic.

Există un studiu care a urmărit aproximativ 1000 de adulţi din Statele Unite cu vârste cuprinse între 34-93 de ani. Participanţii au fost întrebaţi cât stres au experimentat în ultimul an, dar şi cât timp au petrecut cu prietenii, cu vecinii şi cu oamenii din comunitatea lor. În continuare, cercetătorii au folosit înregistrările publice pentru a afla care dintre ei au murit în următorii cinci ani.

Ei au descoperit că riscul de moarte creşte cu 30% la fiecare eveniment stresant, cum ar fi un deces în familie sau o criză financiară. Acest procent nu a putut fi aplicat însă tuturor participanţilor la studiu. Oamenii care aveau grijă de alţii nu au fost afectaţi în nici un fel de această asociere cu stresul. Se pare că îngrijirea altora (dar şi afecţiunea lor faţă de tine) creează o mare rezistenţă la stres.

Atunci când îţi schimbi convingerile – primul pas din procesul de cultivare a curajului – şi devii capabil să priveşti pierderea şi incertitudinea cu alţi ochi, ca pe nişte oportunităţi pentru creştere şi conectare, tu devii mai rezistent la nivel emoţional şi fizic. Dacă te foloseşti de aceste experienţe ca de nişte oportunităţi de a căuta sprijin şi de a-ţi sluji semenii, tu îţi amplifici această rezistenţă. Practic, aceasta este biologia curajului. De aceea, pasul 2 se referă la căutarea susţinerii sociale, dar şi la oferirea ei din toată inima. Vom vedea mai întâi unde poţi găsi acest suport social, după care vom discuta despre oferirea lui, ca modalităţi de amplificare a curajului personal.

 

Ce cred „ceilalţi”?

Unul din blocajele care te împiedică să acţionezi cu curaj este teama de ceea ce vor crede „ceilalţi” dacă îţi vei asuma riscuri care li se vor părea „nebuneşti”. Într-adevăr, ceilalţi ar putea considera o nebunie ceea ce tu consideri a fi curajos. De altfel, acesta chiar este un criteriu pentru a şti că te afli pe calea cea bună. de fapt, cine sunt „ceilalţi”, de care eşti atât de îngrijorat? În cartea Găseşte-ţi propria Stea Polară, Martha Beck afirmă că „ceilalţi” sunt alcătuiţi de cele mai multe ori din câteva persoane cheie. Dat fiind că suntem creaturi sociale care se simt în siguranţă în tribul lor, noi suntem dispuşi să facem orice pentru a ne integra în clan. Este foarte greu să satisfaci însă gusturile şi opiniile unui număr mai mare de cinci sau şase persoane în acelaşi timp. De aceea, în loc să iei decizii care îţi satisfac propriile dorinţe, partea creatoare din tine care aspiră către aprobarea tribului creează un fel de scurtătură. Ea selectează atitudinile şi opiniile câtorva jucători cheie pe care psihologii îi numesc „ceilalţi la modul generalizat”, face o sinteză a acestor opinii şi o extrapolează la întreaga planetă, considerând că umanitatea nu face altceva decât să stea şi să arate cu degetul (acuzator) către tine.

În loc să ne facem griji legate de ceea ce vor crede „ceilalţi” dacă vom face ceva curajos, Martha ne invită să ne creăm un nou concept legat de „ceilalţi” prin construirea unui cerc interior de sfătuitori în care avem încredere, oameni cărora le cunoaştem opiniile şi pe care ne bazăm.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 18

Creează-ţi un nou concept legat de „ceilalţi”

1. Gândeşte-te cine sunt „ceilalţi” la ora actuală. Enumeră numele oamenilor de a căror judecată te temi şi a căror aprobare ţi-o doreşti ori de câte ori îţi faci griji legate de ceea ce vor crede „ceilalţi”.

2. Observă dacă aceşti oameni întruchipează calităţile pe care ţi le doreşti. Sunt ei buni? Integri? Plini de compasiune? Curajoşi? Nu îi judeca, ci doar întreabă-te dacă le preţuieşti cu adevărat opiniile.

3. Alege oamenii care ar merita să facă parte integrantă dintr-un grup ideal numit „ceilalţi”. Dacă în actualul grup există persoane a căror opinie o preţuieşti sincer, păstrează-i! Dacă aceşti oameni te limitează, în loc să îţi susţină creşterea personală, exclude-i şi alege-ţi un nou grup. Vestea bună este că nu trebuie să îi cunoşti personal pe aceşti oameni. De fapt, nici măcar nu mai trebuie să fie în viaţă. Tu poţi invoca oricând doreşti înţelepciunea altor persoane, în viaţă sau decedate, indiferent dacă le cunoşti personal sau nu. Acestea pot fi oameni reali care te iubesc şi te sprijină, ţinând cont în primul rând de interesele tale, dar pot fi inclusiv autori ai unor cărţi inspiraţionale, maeştri spirituali în viaţă sau decedaţi, ba chiar îngeri sau zeităţi. Alege şase persoane care te încurajează necondiţionat şi care te ajută să te simţi mai curajos.

4. Consultă-te regulat cu noul tău grup. Cere-le sfaturi membrilor săi în timpul meditaţiilor, în scris, prin rugăciuni sau în persoană, ori de câte ori ai cu adevărat nevoie de un sfat bun.

Adaptare după cursul online „Găseşte-ţi menirea”, pe care îl predau împreună cu Martha Beck şi Amy Ahlers, pornind de la cartea Marthei, Găseşte-ţi propria Stea Polară.

 

Găsirea unor mentori cu care rezonezi

De-a lungul procesului de cultivare a curajului, găsirea unui mentor adecvat, aflat cel puţin cu câţiva paşi în faţa ta pe aceeaşi cale a transformării, poate schimba totul. Un astfel de mentor ar putea face parte integrantă din grupul pe care îl numeşti „ceilalţi”. Cheia constă în găsirea unor mentori în care ai încredere că îţi vor stimula acea parte care aspiră să ia decizii din perspectiva curajului, nu a fricii.

Găsirea unor mentori adecvaţi nu este întotdeauna uşoară. Este posibil să nu găseşti un mentor care să te ţină de mână la fiecare pas al călătoriei tale, dar dacă eşti dispus să te detaşezi şi să ai încredere, mentorul perfect va veni singur la tine, la momentul oportun. Fie îţi va apărea în prag, fie vei primi un mesaj de la el în căsuţa de email. Dacă vei căuta apoi un alt mentor, care să te conducă pe o nouă porţiune de drum, acesta îţi va apărea la fel ca primul, întinzându-şi mâna ca să îţi indice calea.

Este posibil să găseşti un mentor cu care rezonezi:

·         Într-un loc de adoraţie.

·         Într-o persoană mai vârstnică din viaţa ta.

·         Prin rugarea unui prieten în care ai încredere să te ajute să găseşti un maestru spiritual.

·         Prin intermediul cărţilor, blogurilor, cursurilor online, conferinţelor sau filmelor video ale unor maeştri pe care nu îi cunoşti personal.

·         Prin folosirea intuiţiei şi angajarea unui specialist care lucrează cu clienţi individuali, fie ca psiholog transpersonal, fie ca şi consilier spiritual, terapeut sau antrenor.

·         Prin apelarea la un maestru de yoga, de meditaţie sau spiritual în care ai încredere.

·         Prin integrarea într-o comunitate spirituală şi apropierea de cineva aflat cu câţiva paşi înaintea ta, care se oferă voluntar să te ajute.

·         Prin găsirea unui sponsor în cadrul unui program în 12 paşi.

Dacă ai noroc, te poţi angrena într-o „relaţie evoluţionistă” (după cum o numeşte maestrul spiritual Craig Hamilton) cu un partener de cuplu, un prieten, un membru de familie sau un coleg dispus să rămână în relaţie cu tine chiar dacă treci printr-o tranziţie potenţial dificilă şi neconfortabilă, într-o manieră plină de iubire, pornind de la dorinţa reciprocă de a vă ajuta unul pe celălalt să vă depăşiţi temerile false şi să vă aliniaţi cu sinele vostru suprem.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 19

Cum să îţi găseşti un mentor

1. Solicită apariţia unui mentor adecvat. Se spune că atunci când discipolul este pregătit, maestrul apare. La fel şi invers: atunci când maestrul este pregătit, discipolul apare. Astfel de reuniri se pot produce spontan, după un plan divin, dar te poţi inclusiv ruga în acest scop. Clarifică-ţi intenţia de a-ţi găsi un mentor, roagă-te pentru călăuzire, eliberează-te de ataşamentul faţă de rezultatul final, iar apoi fii atent la indiciile care pot apărea.

2. Afirmă-ţi intenţia în faţa altora. Lasă-i pe oamenii în care ai încredere să ştie că te afli în căutarea unui mentor pentru călătoria ta. Cere referinţe. Dacă ştii pe cineva cunoscut aflat pe o cale spirituală care a beneficiat de susţinerea unui mentor spiritual, întreabă persoana dacă doreşte să îţi fie şi ţie mentor. Poţi găsi pe cineva chiar anunţându-ţi dorinţa în media socială sau prin trimiterea unui email persoanelor în care ai încredere. Anunţarea publică a dorinţei tale poate facilita procesul.

3. Lasă-te surprins. Mentorul tău ar putea fi un maestru spiritual reputat, dar şi un consilier profesionist. Ar putea fi un autor renumit, dar şi un simplu preot. Ar putea organiza seminarii de dezvoltare personală sau adunări spirituale. Ţine-ţi mintea şi inima deschise, căci mentorul potrivit pentru tine ar putea lua o cu totul altă formă decât cea la care te aştepţi. Spre exemplu, el ar putea fi mai tânăr decât tine, sau o femeie în vârstă dintr-un azil de bătrâni. Ar putea fi o persoană fără adăpost care îşi revarsă perlele de înţelepciune asupra ta atunci când o vizitezi pe banca sa din parc, şeful tău, sau chiar servitoarea casei. Nu îţi limita oportunităţile prin aşteptări foarte înguste.

4. Ai încredere în instinctele şi în corpul tău. Aşteaptă confirmarea instinctului tău atunci când întâlneşti persoana potrivită. Fii atent la oamenii ale căror cuvinte îţi fac pielea de găină, întrucât corpul tău ştie că spun adevărul.

5. Fii curajos. Dacă întâlneşti pe cineva care îţi mângâie sufletul, nu ezita să îl întrebi dacă doreşte să îţi ofere călăuzire. Dacă îţi răspunde negativ, nu o lua la modul personal. Ai încredere că răspunsul lui este aliniat cu binele tău suprem şi că mentorul potrivit pentru tine va apărea la momentul oportun.

De asemenea, nu uita că îţi poţi fi tu însuţi cel mai bun mentor. În interiorul tău există înţelepciunea plină de iubire şi de discernământ a Luminii Pilotului tău Interior. De aceea, dacă nu ştii ce trebuie să faci în continuare, întreabă-ţi Lumina Pilotului Interior. Dacă vei învăţa să îţi accesezi această parte eternă din tine, vei înţelege că nu eşti separat niciodată de ea. Vom discuta mai multe despre receptarea şi interpretarea mesajelor sale atunci când vom vorbi despre pasul 3.

 

Găsirea comunităţi tale de suflet

Este foarte important să te înconjori cu o comunitate de oameni dedicaţi trăirii unei vieţi curajoase pe care ţi-o doreşti şi tu, mai ales dacă fostul tău grup numit „ceilalţi” te judecă şi te critică atunci când încerci să te pui la unison cu adevărul tău lăuntric. Comunitatea ta de suflet îţi poate ridica moralul, te poate ajuta să devii mai responsabil, să te angajezi cu mai multă ardoare să îţi trăieşti viaţa cu curaj, şi poate acţiona ca o oglindă, arătându-ţi dacă te-ai rătăcit sau te afli în continuare pe calea cea bună.

 

Unde îţi poţi forma o comunitate de suflet

·         În comunităţile religioase, cum ar fi o biserică, un templu, o moschee sau un centru zen.

·         La un curs spiritual, cum ar fi unul de meditaţie, de dezvoltare a intuiţiei sau de punere la unison cu Principiul Feminin ori cu Principiul Masculin.

·         La o conferinţă spirituală, cum ar fi cele din ciclul „Pot face acest lucru!”, organizate de editura Hay House, sau „Wisdom 2.0”, Festivalul Health & Harmony şi Festivalul Wild Goose.

·         La cursurile de yoga.

·         La cursurile de dans extatic.

·         În organizaţiile de voluntari.

·         În grupurile pentru femei sau pentru bărbaţi.

·         În taberele spirituale organizate de Institutul Esalen, Kripalu şi Institutul Omega.

·         În cercurile de meditaţie.

·         În librăriile spirituale, religioase sau metafizice.

·         În cadrul programelor în 12 paşi.

·         În grupurile şcolare, cum ar fi cluburile colegiilor sau cele ale părinţilor care se adună la şcoala copiilor lor.

·         În cadrul programelor de certificare, cum ar fi programul Institutului de Medicină Integrală pe care îl realizez eu, sau cel al Marthei Beck.

·         În cadrul programelor spirituale virtuale, cum ar fi programele mele „Remedii pentru suflet”, „Găseşte-ţi menirea” şi „Trezirea intuiţiei spirituale”, programul „Iluminarea integrală” al lui Craig Hamilton sau cursul de „Ofrande” al Toshei Silver.

·         În grupurile de pe Facebook.

·         Pe forumurile online.

·         În cadrul comunităţilor create în jurul anumitor bloguri.

·         În grupurile muzicale, cum ar fi cercurile de tobe, grupurile kirtan şi corurile.

·         În cadrul grupurilor profesioniste cu orientare spirituală, cum ar fi grupurile „Găsirea semnificaţiei în medicină”, organizate de Rachel Naomi Remen pentru medici.

·         În cadrul grupurilor de studii bazate pe texte sacre, cum ar fi studiul Bibliei sau cel al Cursului de miracole.

·         În cadrul cluburilor de carte dedicate lecturării unor cărţi spirituale.

·         În cadrul grupurilor de exerciţii inspiraţionale, cum ar fi SoulCycle.

·         Consultă sfaturile date de Anne Davin şi creează-ţi propria comunitate de suflet. Vezi în această direcţie Anexa C: 7 paşi pentru crearea tribului tău.

 

Slujeşte-i pe ceilalţi

În timp ce găsirea unui grup de suport este esenţială pentru cultivarea curajului, focalizarea exclusivă asupra sinelui într-o manieră bazată pe teamă îţi poate limita capacitatea de a fi curajos. Este esenţial să îţi satisfaci propriile nevoi într-o manieră sănătoasă, pentru a-ţi putea sluji apoi semenii pornind de la conexiunea pe care o simţi cu toate fiinţele, nu de la un „complex co-dependent al mântuitorului”. Atunci când îţi ajuţi semenii din dorinţa pură de a-ţi oferi serviciile, sistemul tău nervos se relaxează, teama ta se reduce, iar curajul tău se amplifică în mod natural.

Viaţa lui Andy Mackie a ilustrat perfect acest lucru. Confruntat cu propria moarte după nouă operaţii eşuate pe inimă, Andy trebuia să ia 15 medicamente recomandate de medicii săi pentru a-i salva viaţa. Efectele secundare ale acestora îl făceau însă să se simtă groaznic. În cele din urmă, el a luat decizia curajoasă de a nu-şi mai lua medicamentele şi de a-şi petrece restul zilelor făcând ceva ce şi-a dorit întotdeauna. Deşi medicii au insistat că va muri în cel mult un an, Andy s-a decis să îşi folosească banii pe care i-ar fi cheltuit pe medicamente pentru a cumpăra 300 de muzicuţe şi a le dărui copiilor, împreună cu un curs gratuit pentru a învăţa să cânte la ele. O lună mai târziu, el a mai cumpărat câteva sute. Andy Mackie a murit abia 13 ani mai târziu, după ce a dăruit copiilor un total de 20.000 de muzicuţe! Fundaţia de Muzică ce îi poartă numele continuă să îi pună în aplicare viziunea.

Uneori, curajul se manifestă printr-o acţiune care ne sperie nu de dragul nostru, ci al altora. Serviciul curajos al lui Andy Mackie l-a ajuta pe acesta să îşi depăşească frica de moarte şi să renunţe la medicamentele care îi amplificau suferinţa. În loc să se concentreze asupra fricii sale de moarte, el a preferat să ajute copiii, iar acest lucru i-a îmbunătăţit starea de sănătate. Teama tinde să ne inspire să găsim un sprijin în exterior, pentru a ne reconforta. Prin urmare, noi ne putem folosi de această înclinaţie naturală pentru a ne oferi serviciile altora. În acest fel, teama ne poate motiva să facem din această lume un loc mai bun pentru toţi.

Chris Guillebeau s-a simţit inspirat să trăiască o viaţă orientată către serviciu după evenimentele din 11 septembrie 2001, în urma cărora s-a mutat în Africa pentru a-şi ajuta semenii de pe o navă-spital. Zece ani mai târziu, în 2011, el a organizat Summit-ul Dominării Lumii, o conferinţă menită să îi ajute pe vizionari să îşi amplifice serviciile aduse lumii. Chris a moderat conferinţa chiar dacă a trebuit să cheltuiască 30.000 de dolari din buzunarul său. Lui nu i-a păsat nici o clipă că pierde bani, căci acesta reprezenta un serviciu pentru el. În anul următor, un donator privat care a auzit că el a pierdut bani la prima conferinţă s-a oferit să o finanţeze pe următoarea. Bun om de afaceri, Chris pusese deja la cale un plan pentru a îşi recupera banii în anul următor, ba chiar pentru a ieşi în profit. La acest plan s-a adăugat şi donaţia anonimă, care l-a ajutat pe Chris să îşi recupereze pierderile din anul 2011 şi chiar să pună nişte bani deoparte pentru conferinţele din viitor. Lui Chris i-a venit o idee cu totul remarcabilă.

Un calcul simplu i-a revelat faptul că dacă împărţea cei 100.000 de dolari primiţi ca donaţie la cei 1000 de participanţi la conferinţă, rezultau 100 de dolari de persoană. Prin urmare, lui Chris, care tocmai scrisese o carte intitulată Începutul unui proiect cu 100 de dolari, i-a venit o idee. La sfârşitul conferinţei, la care am participat şi eu, am primit fiecare un plic în care se afla o hârtie mototolită de 100 de dolari şi un bilet pe care scria: „Investiţie de 100 de dolari. Dorim să vedem ce destinaţie utilă poţi da acestor bani. Începe un proiect, fă-i cuiva o surpriză sau fă cu ei ceva complet diferit. Depinde numai de tine”.

Personal, mi-am petrecut următoarele zile gândindu-mă ce destinaţie aş putea da celor 100 de dolari. M-am decis să scriu un mesaj pe blogul meu şi să îmi invit cititorii să îşi împărtăşească ideile lor legate de felul în care ar folosi 100 de dolari pentru a face din această lume un loc mai bun. În final, aveam să aleg mesajul cel mai inspirat şi să îi ofer cei 100 de dolari cititorului respectiv. Sute de cititori au răspuns, împărtăşindu-şi ideile legate de felul în care ar folosi 100 de dolari pentru a face din această lume un loc mai bun. Alţii s-au simţit atât de inspiraţi de ideile primilor încât s-au oferit să le ofere ei înşişi 100 de dolari pentru a-i finanţa. Lucrurile au escaladat, şi în final cititorii au investit mii de dolari pentru a finanţa idei care ar putea schimba în bine lumea, în timp ce eu asistam la întregul spectacol, mişcată până la lacrimi de generozitatea unor străini dedicaţi ideii de serviciu.

În acest context, îţi propun următorul exerciţiu de cultivare a curajului, ca o provocare. Eşti dispus să investeşti 100 de dolari pentru un proiect mai mare decât tine?

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 20

Investiţia de 100 de dolari

1. Dacă cineva ţi-ar da 100 de dolari şi te-ar provoca să schimbi cu ei această lume în bine, ce ai face cu aceşti bani?

2. Eşti dispus să cheltuieşti 100 de dolari din banii tăi pentru acest proiect? Eşti suficient de curajos pentru a face acest lucru?

3. Dacă nu ai 100 de dolari de cheltuit, poţi face ceva pentru a-i strânge? Există alte persoane dispuse să te finanţeze?

4. Poţi provoca pe altcineva să schimbe această lume în bine cu 100 de dolari? Sunt aceste persoane dispuse să ţi se alăture în această provocare? Imaginează-ţi ce s-ar întâmpla dacă toate persoanele care şi-ar permite acest lucru ar investi 100 de dolari pentru a schimba această lume în bine…

 

Pasul 3: INTUIŢIA. Învaţă să ai încredere în intuiţia ta pentru a deosebi teama reală de cea falsă.

Dacă ai ajuns să faci diferenţa între teama adevărată şi cea falsă, înseamnă că poţi avea încredere că instinctul tău te va alerta atunci când te vei confrunta cu o teamă reală care necesită o acţiune imediată, dar şi că îţi vei pune la îndoială temerile false, examinându-le doar atât cât să te foloseşti de ele pentru a-ţi continua creşterea personală, fără a le lăsa însă să îţi guverneze deciziile. Cu cât vei proceda mai des în acest fel, cu atât mai mult îţi vei cultiva curajul. Atât timp cât amigdala se află într-o alertă continuă, declanşând reacţii de stres de 50 de ori pe zi, îţi va fi greu să iei decizii curajoase. Dacă vei învăţa însă să îţi calmezi sistemul nervos, îţi va fi infinit mai uşor să îţi accesezi curajul interior.

Pentru a distinge între teama reală şi cea falsă, este foarte important să te poţi racorda la Lumina Pilotului Interior şi să ai încredere în aceasta. Ea îţi vorbeşte cu vocea intuiţiei tale şi îţi transmite semnale şi avertismente prin intermediul corpului tău. Deşi noi suntem setaţi să ne ascultăm intuiţia, cultura în care trăim nu preţuieşte deloc această calitate. De multe ori, oamenii o dispreţuiesc făţiş, o ironizează şi o consideră apanajul exclusiv al mediumilor cu boluri de cristal. În plus, marea majoritate a nu trăiesc plenar integraţi în corpul lor, ci mai degrabă pe lângă acestea. Ei sunt atât de profund integraţi în mintea lor că nu mai ţin demult seama de semnalele fizice pe care li le transmite corpul.

 

Deosebirea fricii reale de cea falsă

Aşa cum am arătat în capitolul 3, modalitatea cea mai uşoară de a deosebi teama reală de cea falsă constă în a-ţi pune întrebarea dacă cineva se află într-un pericol real în momentul prezent. Te urmăreşte vreun animal sălbatic? Este cineva pe punctul de a se îneca? Există riscul ca cel mic să se rănească sau să moară? Au trecut mai multe zile de când nu ai avut ce pune pe masă pentru tine şi pentru familia ta? Este posibil să mori în următoarele minute? Acestea sunt motive de teamă reală, care declanşează întotdeauna o ACŢIUNE. Teama reală îţi spune: „Fă ceva, chiar acum!” În astfel de situaţii, corpul tău declanşează reacţii de stres care te protejează pe tine şi pe cei apropiaţi. De aceea, nu trebuie să te gândeşti dacă este cazul să faci sau nu ceva, ci treci automat la fapte. Dacă îţi vezi copilul mic căzând într-un bazin cu apă, dacă asişti la împuşcarea cuiva sau dacă mama ta ţipă din camera din spate, vei acţiona fără să stai o clipă pe gânduri.

Temerile reale nu sunt însă întotdeauna atât de explicite. Uneori ele sunt mai subtile, putând genera chiar o stare de confuzie. Spre exemplu, teama reală se poate manifesta sub forma unei cunoaşteri intuitive care îţi spune: „Nu am de gând să îmi las copilul să petreacă noaptea în casa acelei persoane”. Ea se poate manifesta sub forma unui vis, a vocii interioare sau a unui instinct care îţi spune că ceva rău este pe punctul de a se întâmpla. Aceste exemple de cunoaştere intuitivă nu reflectă în mod necesar o ameninţare iminentă în momentul prezent, dar teama pe care o transmit poate fi într-adevăr reală. Ele te pot conduce la schimbări de comportament care te pot proteja cu adevărat de diferite pericole reale. Spre exemplu, poţi intra într-o cameră în care se mai află cineva, şi deşi necunoscutul este cât se poate de prietenos, poţi simţi nevoia de a pleca de urgenţă de acolo. Sau poţi avea un vis legat de un accident de maşină care te determină să îţi iei precauţii suplimentare atunci când te urci într-o maşină. Radiologul dr. Larry Burk adună istorii de la paciente al căror cancer la sân a fost diagnosticat şi tratat în urma primiri unor mesaje de avertizare în vise. Nenumăratele poveşti care există legate de intuiţia părinţilor care îi ajută pe aceştia să îşi protejeze copiii sugerează că acest tip de teamă reală poate fi extrem de puternic atunci când sunt implicate persoane la care ţinem foarte mult.

Rădăcina cuvântului intuiţie este tuere, care înseamnă „a păzi, a proteja”. Intuiţia ne ajută nu doar să ne protejăm pe noi înşine, ci şi pe ceilalţi. În munca mea de medic, intuiţia m-a ajutat de sute de ori să îmi protejez pacienţii. Acelaşi lucru ţi-l vor spune şi foarte mulţi poliţişti sau soldaţi. De aceea este atât de importantă atenţia acordată adevăratei frici.

Cum poţi şti însă căror temeri trebuie să le acorzi atenţia ta şi pe care trebuie să le ignori? Cel care ne răspunde la această întrebare este Gavin de Becker, autorul cărţii Darul fricii. Acesta conduce o firmă care oferă consultanţă guvernului, mai multe agenţii de securitate şi grupuri de mas-media. El ne învaţă cum să evaluăm corect ameninţările cu violenţa.

Experienţa l-a învăţat pe de Becker că victimele crimelor violente declară aproape întotdeauna că s-au simţit înspăimântate înainte ca ofensatorul să le facă rău, dar şi-au ignorat aceste sentimente, deoarece teama li s-a părut iraţională. Mintea lor cognitivă nu a putut stabili nici o bază pentru teama lor. Înainte de începerea violenţei, criminalul li s-a părut politicos, dispus să le ajute şi să le ofere siguranţă. Şi totuşi, marea majoritate a victimelor au fost avertizate de un al şaselea simţ aparţinând unui sistem intern de avertizare extrem de sensibil şi corect.

Atunci când viaţa ne este pusă în pericol, ne spune Becker, instinctul (intuiţia) devine întotdeauna mai puternic decât mintea (raţiunea). El ne explică: „Nouă ni se pare că gândirea conştientă este mai bună, dar în realitate intuiţia este infinit mai presus de gândirea logică. Cea mai mare realizare a naturii, creierul uman, nu este niciodată mai eficient şi mai dedicat atunci când gazda sa este expusă unui risc. Intuiţia se află pe un cu totul alt nivel, putând fi asimilată graţiei, sau chiar miracolului. Intuiţia este ca o călătorie de la a la Z fără a mai trece prin literele de mijloc. Ea reprezintă o cunoaştere fără a şti de ce… Intuiţia înţelege foarte multe lucruri, şi deşi îţi poate transmite când şi când un mesaj mai puţin urgent, aproape tot ce îţi comunică ea are semnificaţii profunde. Spre deosebire de griji, ea nu te va face niciodată să îţi pierzi timpul de pomană. Intuiţia îţi poate trimite mai mulţi mesageri pentru a-ţi atrage atenţia, şi cum aceştia pot fi diferiţi în funcţie de gradul de urgenţă, este bine să cunoşti aceste diferenţe”.

De Becker ne explică faptul că intuiţia ne vorbeşte ţinând cont de o ierarhie a gradului de urgenţă. În vârful piramidei urgenţei se află frica (teroarea), urmată în ordine de teama obişnuită, suspiciune, ezitare, îndoială, instinct, bănuială şi curiozitate. Este posibil de asemenea să experimentezi alte sentimente sâcâitoare, gânduri obsesive, senzaţii fizice, întrebări, anxietăţi şi chiar flash-uri de umor negru. De Becker spune: „Dacă te vei gândi la aceste semnale cu mintea deschisă (atunci când apar), vei învăţa să comunici cu tine însuţi”.

 

Cum este percepută intuiţia

Pentru a deosebi frica reală de cea falsă, trebuie să înveţi să identifici felul în care se manifestă intuiţia. În timp ce făceam cercetări pentru această carte, am intervievat foarte mulţi oameni care au avut intuiţii ce i-au protejat de pericol, pe ei sau pe alţii (am inclus câteva astfel de exemple în capitolul 6). Când i-am întrebat cum de au ştiut să acorde atenţia lor acestor intuiţii în loc să le considere simple gânduri paranoice, marea majoritate mi-au spus că nu erau propriu-zis speriaţi atunci când le-a apărut intuiţia. Deşi gândul premonitoriu care le trecea prin minte era destul de înspăimântător, ei nu numai că nu s-au lăsat cuprinşi de panică, dar chiar au trăit o stare de calm profund. De fapt, oamenii care şi-au dezvoltat cu adevărat intuiţia susţin că ceea ce îi ajută să stabilească dacă o intuiţie este reală sau nu este starea de linişte profundă pe care o simt. Alţii declară că sunt ajutaţi de corpul lor. Teama se manifestă adeseori sub forma unei senzaţii de încleştare în zona plexului solar, iar intuiţia se manifestă mai degrabă printr-o dilatare interioară, sinonimă de multe ori cu relaxarea. Ţie cum îţi vorbeşte intuiţia prin intermediul corpului tău?

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 21

Foloseşte-te de conştiinţa corporală pentru a deosebi teama reală de cea falsă

1. Examinează un gând de spaimă pe care nu ştii dacă să îl defineşti ca o teamă reală sau falsă. Poate că teama ta se manifestă ca un instinct menit să te protejeze, dar poate că nu eşti sigur că nu este vorba de o simplă anxietate sau de paranoia.

2. Lasă-ţi corpul să simtă plenar gândul tău de teamă. Nu te gândi la el doar în mintea ta. Percepe-l cu corpul. Lasă-l să îţi impregneze fiecare celulă.

3. Observă reacţia corpului tău la gândul de teamă. Te simţi cuprins de panică sau îţi păstrezi calmul? Îţi bate inima mai rapid, sau îşi păstrează pulsul normal? Respiri mai accelerat sau mai lent? Îţi simţi plexul solar încordat sau relaxat? Simţi vreo durere undeva, sau dimpotrivă, te simţi bine la nivel fizic? Întreabă-ţi corpul dacă are vreun mesaj pentru tine. Aşteaptă apoi răspunsul lui.

4. Relaxează-ţi corpul şi integrează-te în momentul prezent. Poţi aplica în acest scop orice tehnică pe care o cunoşti, de la meditaţie la EFT[3], yoga sau respiraţia profundă.

5. Pe acest fundal al relaxării fizice şi al lucidităţii (conştiinţa momentului prezent), încearcă să intuieşti calitatea gândului de teamă. Te poţi simţi calm, relaxat şi prezent, în timp ce te confrunţi totuşi cu gândul? Continui să fii îngrijorat, anxios sau speriat când te gândeşti la imaginea respectivă? Îşi pierde gândul puterea atunci când corpul tău este relaxat şi mintea îţi este focalizată asupra momentului prezent? Dacă gândul îşi pierde puterea atunci când îţi păstrezi calmul şi te integrezi în momentul prezent, cel mai probabil este vorba de o teamă falsă, pe care o poţi ignora fără probleme. Dacă el rămâne însă foarte puternic în pofida stării de calm pe care ţi-ai autoindus-o, este foarte posibil ca el să fie un mesaj al intuiţiei tale care îţi transmite un mesaj de protecţie de care merită să ţii seama.

 

Dă volumul la maxim

Unii oameni se simt în mod natural mai puternic conectaţi cu intuiţia lor decât alţii, dar toată lumea are capacitatea de a fi intuitivă. De multe ori, experienţele traumatice din copilărie, cum ar fi abuzurile fizice şi sexuale, amplifică intuiţia copiilor, pentru a-i proteja de alte pericole. Când cresc, mulţi din aceşti copii ajung foarte intuitivi, spre deosebire de cei care cresc în siguranţă şi care nu simt nevoia să îşi dezvolte intuiţia. Unii copii se nasc cu o intuiţie foarte dezvoltată şi şi-o dezvoltă în mod natural, fără să fie neapărat abuzaţi. Alţii ajung să îşi pună la îndoială intuiţia, căci părinţii le spun că „inventează lucruri”. Simţindu-se în nesiguranţă, aceşti copii trec pe modul cognitiv şi îşi refulează intuiţia. De aceea, atunci când cresc ei au dificultăţi în a şi-o contacta.

Vestea bună este că – la fel ca şi curajul sau optimismul – intuiţia poate fi cultivată. Încearcă următoarele sfaturi pentru a da la maxim volumul vocii tale interioare:

 

Cum îţi poţi amplifica intuiţia

·         Meditează. Mesajele primite de la intuiţia ta au tendinţa de a fi tăcute. De aceea, perioadele de timp petrecute în tăcere te ajută să auzi şi să interpretezi aceste mesaje.

·         Dezvoltă-ţi conştiinţa senzorială. Începe să observi tot ce îţi transmit cele cinci simţuri convenţionale. În acest fel, îţi vei amplifica inclusiv sensibilitatea celui de-al şaselea simţ.

·         Conştientizează-ţi visele. Când mintea cognitivă este prea ocupată, ea poate sufoca emisfera dreaptă şi mintea subconştientă – sursele intuiţiei. Atunci când dormi, mintea cognitivă se odihneşte, iar mintea subconştientă devine mai activă, transmiţându-ţi mesajele sale prin intermediul viselor.

·         Fii creativ. Angrenarea în activităţi creative, cum ar fi desenul, crearea de albume sau ţinerea unui jurnal, linişteşte mintea cognitivă şi te ajută să auzi vocea intuiţiei.

·         Consultă cărţile de tip oracol. Învaţă să îţi dai în Tarot sau în alte cărţi de tip oracol, cum ar fi Oracolul Zeiţei, creat de Doreen Virtue.

·         Testează-ţi instinctele. Ai un feeling că un anumit cal va câştiga astăzi la curse? Că mâine va ploua, chiar dacă prognoza meteo spune contrariul? Că noul iubit al celei mai bune prietene a ta îi va face acesteia mari probleme? Dacă ai vreo intuiţie legată de anumite evenimente viitoare, noteaz-o în jurnal şi verific-o mai târziu. Observă de câte ori ţi se întâmplă să ai dreptate şi de câte ori greşeşti.

·         Consultă-ţi busola corpului. Intuiţia îţi vorbeşte adeseori prin intermediul acestuia, şi cu cât îţi vei cultiva mai mult conştiinţa somatică, cu atât mai sensibil vei deveni. Dacă simţi o senzaţie de disconfort fizic atunci când încerci să iei o decizie, fii atent la ea. Te simţi mai uşor sau mai greu? Percepi o stare de rău la nivelul stomacului? Ai un acces subit de diaree, sau o durere de cap? Astfel de simptome ar putea fi consecinţele unor reacţii de stres activate de temerile tale false, dar şi semnale ale intuiţiei tale.

·         Fă o pauză în rutina ta zilnică. Ieşi afară. Încetineşte ritmul. Du-te într-o tabără spirituală, ia-ţi un an sabatic sau petrece pur şi simplu o zi într-un mediu nou, fără să îţi planifici nimic. Atunci când eşti foarte ocupat, este greu să fii sensibil la vocea tăcută a intuiţiei tale. Eliberează-ţi programul şi urmăreşte-ţi instinctele.

·         Petrece mai mult timp în natură, departe de tehnologie şi de celelalte tentaţii ale minţii cognitive. În acest fel, îţi vei reactiva intuiţia pe care o aveau strămoşii noştri care trăiau în aer liber şi pe care se bazau pentru a-i feri de furia elementelor naturii, de prădători şi de alte pericole reale.

·         Învaţă lecţiile trecutului. Aminteşte-ţi de o experienţă negativă din trecut, de preferinţă cât mai recentă. Aminteşte-ţi ce ai simţit chiar înainte de aceasta. Poate că ai trăit un instinct fizic că ceva nu era în regulă. Poate că ai avut un vis, sau o viziune. Ai acordat vreo atenţie acestor senzaţii, vise ori viziuni, sau te-ai autoconvins că erau simple prostii? Încearcă să îţi aminteşti exact ce ai simţit, în cât mai multe detalii. Cu cât vei intra într-un contact mai plenar cu acea parte din tine care a încercat să te avertizeze atunci, cu atât mai multă încredere vei avea în ea data viitoare.

·         Simte, nu gândi. Mintea gândeşte tot timpul, sporovăind într-una şi vorbind cu ea însăşi ca un om nebun. În schimb, intuiţia simte. Dacă nu eşti sigur dacă mesajul primit provine de la minte sau de la intuiţie, încearcă să faci diferenţa între gândire şi simţire.

·         Începe o mişcare repetitivă. Aleargă. Dansează. Toacă morcovi. Cântă la pian. Pictează. Aceste acţiuni fizice îţi pot calma mintea cognitivă, trezindu-ţi astfel intuiţia.

·         Pune-te la unison cu valorile tale. Mintea te poate îndepărta de integritatea ta, dar intuiţia nu o va face niciodată. Dacă vei observa ce simţi atunci când îţi trădezi propriile valori, vei învăţa ce nu înseamnă intuiţia. În schimb, dacă vei observa ce simţi atunci când îţi perpetuezi valorile, te vei pune automat la unison cu intuiţia ta.

·         Practică definirea caracterului oamenilor înainte de a-i cunoaşte. Observă ce informaţii îţi parvin prin studierea lor şi prin percepţia semnăturii lor energetice, înainte de a vorbi cu ei sau de a afla ceva despre ei de la alţi oameni. Cu cât vei fi mai atent, cu atât mai mult vei realiza că ştiai deja aceste lucruri, chiar dacă mintea ta cognitivă nu le aflase încă.

·         Citeşte cărţi despre dezvoltarea intuiţiei. Printre recomandările mele se numără: Ai încredere în vibraţiile tale, de Sonia Choquette, Dezvoltarea intuiţiei, de Shakti Gawain, şi Contractele secrete, de Caroline Myss.

·         Antrenează-ţi intuiţia. Studiaz-o în cadrul unor cursuri formale sau în cadrul programelor online. Încearcă programele Academiei de Medicină Intuitivă, Fundaţiei pentru Dezvoltarea Spirituală sau cel de antrenament spiritual al lui Jenai Lane.

·         Eliberează-te de rezistenţă. Nu te considera nebun dacă ai o intuiţie. De multe ori, mintea cognitivă contestă intuiţia, în loc să aibă încredere în ea. Gândeşte-te la riscul de a-ţi pune la îndoială intuiţii care ţi-ar putea salva viaţa.

 

Familiarizarea cu Lumina Pilotului tău Interior

Aşa cum ai înţeles deja, acea parte a fiinţei tale pe care eu o numesc Lumina Pilotului Interior – ghidul tău de-a lungul acestei călătorii de cultivare a curajului – îţi vorbeşte prin vocea intuiţiei. Prin urmare, o modalitate dintre cele mai eficiente de a-ţi deosebi teama reală de cea falsă constă în cultivarea acestei părţi a conştiinţei tale. Dacă ai probleme în a comunica cu Lumina Pilotului tău Interior, încearcă următoarele practici care te pot ajuta să te familiarizezi cu aceasta.

·         Linişteşte-te. Este aproape imposibil să auzi vocea Luminii Pilotului Interior atunci când te afli într-un mediu zgomotos şi când ai mintea foarte ocupată. De aceea, meditează şi cere-i Luminii Pilotului Interior să îţi împărtăşească din înţelepciunea ei.

·         Citeşte Daily Flame. Aceste mesaje zilnice sunt scrisori de iubire adresate de Lumina Pilotului Interior Sinelui tău Mic. Le găseşti pe site-ul InnerPilotLight.com. Alternativ, scrie-ţi singur astfel de mesaje!

·         Lasă-ţi Lumina Pilotului Interior să îi scrie o scrisoare copilului tău interior rănit. Aminteşte-ţi de cele mai grele momente din copilărie, când te-ai simţit profund rănit, singur, speriat, furios sau dezamăgit. Lasă-ţi Lumina Pilotului Interior să îi ofere iubire şi călăuzire acestei părţi rănite din tine.

·         Pleacă într-o drumeţie cu Lumina Pilotului tău Interior. Stabileşte-ţi de la bun început intenţia de a fi deschis şi de a primi călăuzire. Apoi fii atent. Observă. Ascultă.

·         Invită-ţi Lumina Pilotului Interior să îţi vorbească prin intermediul viselor şi roag-o să te ajute să îţi interpretezi corect aceste vise la trezire.

·         Desenează-ţi Lumina Pilotului Interior. Acum arată această parte din tine? Aplică-ţi creativitatea. Foloseşte creioane colorate şi obişnuite, acuarele sau orice altceva te inspiră.

·         Roagă-ţi Lumina Pilotului Interior să te ajute să îţi creezi un panou al viziunii. Decupează cuvinte şi imagini din reviste şi lipeşte-le pe o bucată de carton. Nu pune la îndoială alegerile Luminii Pilotului tău Interior.

·         Invită-ţi Lumina Pilotului Interior să aleagă o mantra sau o afirmaţie pentru tine. Alege ceva de gen: „Mă aflu pe calea cea bună, chiar dacă nu ştiu încă încotro mă îndrept”, sau „Mă pot elibera în siguranţă de teama mea falsă”, sau „Sunt suficient de bun (Merit tot ce poate fi mai bun)”.

·         Fă-ţi o listă de lecturi cu ajutorul Luminii Pilotului tău Interior. Ce cărţi crezi că ar alege pentru tine această parte a conştiinţei tale?

·         Fă-ţi o listă de prieteni ai Luminii Pilotului tău Interior. Ce oameni te ajută să îţi activezi această parte a conştiinţei tale?

·         Fă-ţi o listă a locurilor preferate de Lumina Pilotului tău Interior. În ce locuri simţi că se trezeşte Lumina Pilotului tău Interior?

·         Fă-ţi o listă cu melodii preferate de Lumina Pilotului tău Interior. Ce melodii te ajută să îţi trezeşti Lumina Pilotului Interior?

·         Alege o garderobă a Luminii Pilotului tău Interior. Dacă Lumina Pilotului tău Interior te-ar putea îmbrăca, ce te-ar sfătui ea să porţi? Care este culoarea favorită a Luminii Pilotului tău Interior? Alege cel puţin un rând de haine care te ajută să te simţi mai iluminat.

·         Dă-ţi întâlnire cu Lumina Pilotului Interior într-o meditaţie ghidată. Poţi găsi o astfel de meditaţie ghidată de mine pe site-ul TheFearCureBook.com, de pe care îţi poţi descărca gratuit kitul cu Reţeta pentru Amplificarea Curajului.

Îi poţi cere de asemenea Luminii Pilotului tău Interior să aibă o conversaţie de la inimă la inimă cu Sinele tău Mic. Personal, mă angrenez frecvent într-un astfel de dialog. Conştientă că teama nu este altceva decât o parte a conştiinţei mele care încearcă să mă protejeze, eu port discuţii în contradictoriu cu ea, pline de compasiune, şi astfel ea îşi pierde o parte din putere asupra mea. Cu această ocazie, mă lămuresc inclusiv ce aspecte ale procesului de creştere personală necesită atenţia mea. Spre exemplu, dacă mă tem să iniţiez o conversaţie de pe poziţii de vulnerabilitate cu cineva la care ţin, dialogul dintre cele două părţi ale conştiinţei mele ar putea suna astfel:

Sinele cel Mic: Nu îi poţi spune asta. Ar putea crede că exagerezi şi ar putea fugi cât îl ţin picioarele, la fel cum au făcut şi ceilalţi bărbaţi din viaţa ta.

Lumina Pilotului Interior: Mă rog, acesta este un rezultat posibil, dar cel puţin m-aş lămuri în privinţa trăiniciei acestei relaţii. De altfel, un alt rezultat posibil este că dacă îmi voi explica onest sentimentele, m-ar putea înţelege mai bine şi ar putea opta pentru o relaţie mai deschisă, bazată pe sinceritate.

Sinele cel Mic: Da, da, vezi să nu. Poate pe o altă planetă. Pe asta pe care trăim noi, ştii foarte bine cum reacţionează bărbaţii atunci când îţi arăţi vulnerabilitatea. Ei te consideră slabă şi dependentă de ei, după care se sperie şi o iau la fugă, lăsându-te cu inima rănită. Ar fi trebuit să înveţi până acum să îţi ţii astfel de gânduri pentru tine.

Lumina Pilotului Interior: Poate că am fost într-adevăr slabă şi dependentă. La urma urmelor, am tendinţa să devin astfel atunci când preiei tu controlul asupra mea. Acum eu deţin însă controlul, iar acest bărbat a reacţionat până acum cu blândeţe la vulnerabilitatea noastră. I-am câştigat încrederea, iar el ne-a câştigat-o pe a noastră. Aminteşte-ţi de momentele în care i-am împărtăşit anumite aspecte vulnerabile din viaţa noastră, iar el nu a fugit. Chiar crezi că ne va respinge acum numai pentru că i-am spus adevărul? Chiar dacă acest lucru ni s-a întâmplat într-adevăr în trecut, asta nu înseamnă automat că o să se întâmple şi acum acelaşi lucru. De asemenea, aminteşte-ţi de valorile noastre. Rostirea adevărului în faţa celor care ne-au câştigat încrederea este una din principalele noastre valori. Haide să nu ne sacrificăm valorile din cauza fricii de a nu fi rănite. Îngăduie-mi să îi spun ce simţi. În cazul cel mai rău, ne va respinge, dar eu nu te voi părăsi niciodată. Nu te voi abandona niciodată. În cazul cel mai bun, ne vom construi astfel o relaţie chiar mai intimă, bazată pe mai multă încredere, căci ne va demonstra că ne tratează cu delicateţe vulnerabilitatea. Chiar dacă vei fi rănită, aminteşte-ţi că noi preţuim curajul mai presus de orice, iar sinceritatea este lucrul cu adevărat curajos pe care îl putem face.

O altă modalitate de a dialoga direct cu teama şi de a invoca vocea Luminii Pilotului Interior constă în a scrie o scrisoare adresată ţie de cele două aspecte ale conştiinţei tale. La fel ca şi conversaţia cu Sinele cel Mic, această metodă te poate ajuta să te distanţezi suficient de mult pentru a înţelege că teama nu este decât o voce din interiorul tău. În acest fel, tu te poţi folosi de teamă pentru a-ţi potenţa creşterea personală şi pentru a-ţi livra mesajele ei referitoare la aspectele pe care trebuie să le vindeci. Iată un exemplu de o astfel de scrisoare:

Dragă Liz,

Nu-ţi mai aminteşti ce s-a întâmplat atunci când i-am lăsat pe alţii să ne controleze viaţa? Nu ne-am simţit în siguranţă. Mama a fost întotdeauna pe punctul de a-l părăsi pe tata, care obişnuia să bea. Pe tine te bătea frecvent. Am sfârşit prin a trăi mai întâi cu bunica, după care am trecut dintr-un cămin adoptiv în altul. Nu înţelegi că tot ce încerc eu este să te protejez? Dacă nu mă vei asculta, în viaţa noastră se va dezlănţui iadul. Eu ţin foarte mult la tine şi nu îmi doresc altceva decât să fii în siguranţă. Te rog, ascultă-mă. Poţi fi convinsă că voi avea eu grijă de tine chiar dacă nu vei avea încredere în nimeni altcineva. Sunt întotdeauna aici pentru tine. Ai nevoie de mine.

Cu iubire protectoare,

Teama

Şi iată răspunsul potenţial al Luminii Pilotului Interior:

Dragă teamă,

Înţeleg ce vrei să spui, draga mea. Îţi mulţumesc pentru că ai avut grijă de noi în copilărie. Cu siguranţă nu am fi supravieţuit fără tine. Atunci ne-ai salvat, dar între timp lucrurile s-au schimbat. Acum am crescut şi am devenit adultă. Eu sunt cea care pot avea grijă de tine astăzi. Nu mai trebuie să te temi. Eşti în siguranţă. Acum eu deţin frâiele controlului. Lucrurile nu o vor mai lua razna dacă vei avea încredere în mine. De fapt, dacă mă vei lăsa să preiau controlul, tot ce îţi doreşti ne va sta la dispoziţie. Vom putea iubi, visa şi risca la scară mare, schimbând în bine această lume. Nu vom putea face însă aceste lucruri dacă nu vei avea încredere în mine. Te asigur că nu te voi părăsi niciodată. Îmi doresc să rămâi lângă mine, dar aş vrea să te detaşezi şi să ai încredere în mine. Te asigur încă o dată că eşti în siguranţă. Liz este în siguranţă. Noi suntem în siguranţă. Totul este bine.

Cu recunoştinţă,

Lumina Pilotului tău Interior

Cu cât încerci să te opui mai mult fricii, cu atât mai înspăimântătoare şi mai zgomotoasă poate deveni aceasta. În schimb, dacă încerci să te împrieteneşti cu frica, ea se poate calma. Întreabă-ţi frica de ce se află aici. Las-o să îţi explice în ce fel încearcă să te ajute. Ascultă vocea ei. Onorează acea parte din tine care a fost rănită în trecut şi care încearcă să te ajute. Nu-ţi judeca frica. Nu te înfuria pe ea. Nu încerca să o reduci la tăcere. Lucrurile nu funcţionează aşa. Invită-ţi Lumina Pilotului Interior să îşi manifeste compasiunea faţă de ea. Umple-te de iubire şi ai răbdare cu frica ta. Las-o să ştie că nu încerci să scapi de ea, ci doar că nu mai doreşti să o laşi să îţi guverneze deciziile. Lasă frica să te vindece, dacă ai suficient curaj.

 

Exerciţiul care urmează îţi permite să dialoghezi cu frica şi cu Lumina Pilotului tău Interior.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 22

Scrie o scrisoare din perspectiva Luminii Pilotului tău Interior

1. Închide ochii, focalizează-ţi atenţia asupra respiraţiei şi lasă-ţi mintea să se liniştească.

2. Invită-ţi frica să îţi scrie o scrisoare. Începe cu „Dragă…” şi încheie cu „Cu dragoste, Frica ta”. Nu-ţi cenzura cuvintele. Lasă-ţi frica să fie cât mai înspăimântătoare, cât mai egoistă, cât mai copilăroasă şi cât mai slabă.

3. În continuare, conştientizează prezenţa Luminii Pilotului Interior. Devino una cu acest mentor plin de iubire şi de înţelepciune din interiorul tău. Lasă-l să te susţină. Fuzionează cu sinele tău suprem.

4. Roagă-ţi Lumina Pilotului Interior să îi răspundă fricii tale. Începe cu „Dragă frică” şi termină cu „Cu dragoste, Lumina Pilotului tău Interior”. Dacă te poţi pune la unison cu această parte a fiinţei tale, tu poţi avea o încredere desăvârşită în sfaturile sale. Nu te lăsa însă amăgit! Sinele tău Mic şi speriat poate încerca să deturneze vocea interioară în care ai încredere. El ADORĂ să imite vocea înţelepciunii şi să se ascundă sub masca de „protector” al tău. Stabileşte-ţi foarte clar intenţiile. Cere-i clar Luminii Pilotului Interior să preia frâiele controlului. Dacă auzi o voce autocritică, speriată, care te judecă, care se îndoieşte, care face pe şefa, suspicioasă sau care exprimă orice fel de gânduri negative, aceasta nu este în nici un caz vocea Luminii Pilotului tău Interior. Chiar dacă nu îţi spune întotdeauna ceea ce doreşti să auzi, vocea Luminii Pilotului Interior îţi evocă întotdeauna adevărul. Mai mult, ea sună întotdeauna plină de iubire şi de compasiune, chiar dacă îţi transmite să te fereşti de cineva sau de ceva potenţial periculos.

5. Dacă te simţi inspirat în această direcţie, lasă-ţi teama să îţi răspundă. Vezi dacă mai are mesaje pentru tine care te pot ajuta să îţi continui creşterea personală. Dacă este cazul, poţi lăsa apoi Lumina Pilotului Interior să îi răspundă încă o dată fricii tale. Lasă acest dialog să continue atât cât este necesar ca să îţi clarifici lecţia pe care doreşte să ţi-o predea teama.

 

Pasul 4: DIAGNOSTICUL. Identifică ce se ascunde în spatele temerilor tale false.

Esenţa Remediului împotriva fricii constă în lăsarea acesteia să îţi prezinte obstacolele care te împiedică să cunoşti starea de pace interioară. Ce mai trebuie vindecat în interiorul tău? Ce anume te predispune către gânduri pline de teamă? Ce influenţe din copilărie îţi declanşează temeri false ce pot opera în interiorul tău? În ce fel te poate determina subconştientul să te temi fără să fie necesar? Ce oameni îţi amplifică temerile false? Răspunsurile la aceste întrebări te pot ajuta să îţi pui singur „Diagnosticul temerilor”. Diagnosticarea cauzelor care stau la baza temerilor tale îţi elevează starea de conştiinţă, astfel încât frica să nu se mai poată ascunde în cotloanele umbrite ale subconştientului tău, guvernându-ţi viaţa fără permisiunea ta. Atunci când scoţi la lumină cauzele ascunse ale temerilor tale, fii blând şi plin de compasiune cu tine însuţi. Odată ieşite în lumina conştiinţei, aceste temeri se vor dizolva de la sine.

De cele mai multe ori, dacă săpăm suficient de adânc pentru a scoate la iveală aceste surse profunde, ceea ce vom găsi vor fi una sau mai multe (sau toate) din cele Patru Prezumţii Pline de Teamă:

1. Incertitudinea este nesigură.

2. Nu pot gestiona pierderea lucrurilor pe care le iubesc.

3. Trăim într-o lume periculoasă.

4. Sunt absolut singur.

Capacitatea de a recunoaşte faptul că te temi fără să fie necesar din cauza uneia sau alteia din aceste prezumţii te poate ajuta să ieşi din spirala descendentă a temerilor false. Dacă vei practica exerciţiile din partea a doua a cărţii pentru a începe să operezi de pe nivelul celor Patru Adevăruri care Promovează Curajul, nu al celor Patru Prezumţii Pline de Teamă, mai devreme sau mai târziu vei căpăta o perspectivă nouă asupra lumii, mai curajoasă. Schimbarea perspectivei poate schimba totul, şi este posibil ca temerile tale de fiecare zi să se diminueze şi să dispară. Alternativ, este posibil să te trezeşti că nu te mai lupţi cu ele. Înţelegerea cauzelor lor profunde te poate ajuta să le vindeci chiar la sursa lor. Diagnosticul temerilor tale te poate ajuta de asemenea să îţi scrii Reţeta personală pentru Amplificarea Curajului.

 

Zece cauze profunde comune ale temerilor false

1. Convingerile limitatoare din copilărie, cum ar fi aceea că nu există suficient pentru toată lumea.

2. Temerile generaţionale, care tind să se transmită de la părinţi la copii, şi aşa mai departe.

3. Amintirile unor pericole cu care ne-am confruntat în trecut.

4. Proiecţiile pline de teamă ale imaginaţiei în viitor.

5. Temerile instinctive, cum ar fi cea de şerpi sau de înălţimi. Acestea sunt temeri legate de supravieţuire pe care toţi oamenii le au într-o măsură mai mare sau mai mică.

6. Susţinerea socială inadecvată.

7. Stilul pesimist de a explica realitatea.

8. Educaţia religioasă care induce teama.

9. Expunerea şi sensibilitatea la mas-media.

10. Absenţa conexiunii spirituale.

Chiar dacă nu realizezi încă, aşa cum am discutat în capitolul 3, cele mai multe temeri false ale tale sunt cel mai probabil moştenite. Ele au fost descărcate cândva în subconştientul tău în primii ani de viaţă. Părinţii şi celelalte persoane care au avut grijă de tine te-au programat să îţi fie frică. Nu ar fi însă corect să dai vina pe ei. Marea majoritate a oamenilor transmit mai departe aceste temeri generaţionale, ca pe un virus. Părinţii tăi le-au moştenit de la propriii lor părinţi, la fel cum tu le-ai moştenit de la ei. Cei mai mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de temerile care ne guvernează viaţa, aşa că le transmitem inconştient copiilor noştri. Prin urmare, dacă vei face efortul (deloc uşor) de a-ţi vindeca temerile, nu te vei elibera numai pe tine, ci vei rupe acest lanţ al slăbiciunilor, vei întrerupe tiparul temerilor generaţionale, îţi vei cruţa copiii şi vei vindeca astfel generaţiile viitoare care îţi vor urma.

Atunci când eşti purtătorul unei temeri generaţionale, este foarte uşor să cazi în rolul de victimă. Acest rol este de înţeles! Teama nici măcar nu îţi aparţine ţie, ci ţi-a fost transmisă de altcineva. Este foarte important să înţelegi însă că nu eşti o victimă, ci un supravieţuitor. Dacă te vei privi astfel, temerile generaţionale pe care le-ai purtat atâta vreme nu te vor mai schilodi, ci te vor întări.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 23

Rupe lanţul temerilor generaţionale

1. Alege un moment în care te simţi pregătit şi spune-ţi că în următoarele şapte zile nu vei mai permite să îţi fie teamă.

2. Dacă teama totuşi apare (şi va apărea cu siguranţă), întreabă-te de unde provine ea. Oglindeşti cumva teama mamei tale? Te revolţi împotriva fricii tatălui tău? Îţi aparţine cu adevărat teama ta?

3. Indiferent de unde provine teama ta, las-o deoparte pentru o săptămână. Reaminteşte-ţi că ţi-ai propus ca în acest interval de timp să nu manifeşti deloc teama şi treci la următoarea emoţie. Să spunem că te temi să faci schimbări în căsnicia ta. Dacă nu ai voie să manifeşti teama, ce altă emoţie poţi simţi în schimb? Te simţi vinovat? Ruşinat? Trist? Frustrat? Neajutorat? Într-o manieră similară, dacă te temi să faci o schimbare la locul de muncă, ce ai simţi dacă nu ţi-ar fi teamă? Ce alte emoţii se ascund sub temerile tale?

4. La sfârşitul săptămânii, notează în jurnal cum a decurs această experienţă pentru tine. Te-a ajutat ea să înţelegi ceva despre sursa temerilor pe care le porţi cu tine?

 

Principiile tale de operare

O altă modalitate de a-ţi pune Diagnosticul temerilor constă în a recunoaşte modul în care te ţine ostatic teama fără măcar să realizezi acest lucru. Pentru a ne ajuta participanţii la cursul online de „Remediu pentru suflet” să îşi identifice temerile care stau la baza deciziilor lor, i-am invitat pe aceştia împreună cu Rachel Naomi Remen să examineze „Principiile de operare ale Sinelui cel Mic”, după cum le-am numit noi. Printre exemplele cele mai comune de Principii de operare ale Sinelui cel Mic se numără:

·         Nu te aventura niciodată, dar absolut niciodată, în necunoscut.

·         Nu spune adevărul.

·         Fă ce ţi se spune şi astfel vei fi iubit.

·         Pune pe primul loc banii, chiar dacă acest lucru te face nefericit.

·         Sacrificiul de sine este foarte bun. Îngrijirea de sine este ceva egoist.

·         Nu face niciodată greşeli.

·         Nu dezamăgi niciodată pe altcineva.

·         Spune-le oamenilor ceea ce doresc să audă.

·         Evită cu orice preţ conflictele.

·         Singurul lucru suficient de bun este perfecţiunea.

·         Nu lăsa niciodată din mâini frâiele controlului.

Toate aceste Principii de operare ale Sinelui cel Mic – din care marea majoritate derivă din temerile false – reprezintă un obstacol în calea unei vieţi trăite în mod curajos. Ele se opun adevărului tău lăuntric şi ascultării Luminii Pilotului tău Interior. Din păcate, atunci când nu îţi trăieşti viaţa la unison cu adevărul şi cu Lumina Pilotului tău Interior, lucrurile nu au cum să decurgă bine pentru tine. Gândeşte-te la toate momentele în care ţi-ai ignorat Lumina Pilotului tău Interior. Probabil că ai făcut acest lucru convins că „procedezi corect”, motivat fiind de teama de a nu-i dezamăgi pe ceilalţi oameni, de a nu avea dificultăţi financiare, de a nu fi respins, sau de alte temeri care te-au determinat să îţi trădezi adevărul lăuntric.

De pildă, dacă ai trimis deja invitaţiile de nuntă, probabil că te-ai gândit că trebuie să mergi până la capăt, chiar dacă ai început să ai mari îndoieli că faci bine ce faci căsătorindu-te cu această persoană. Poate că ai petrecut atâţia ani pregătindu-te pentru o anumită slujbă, iar banii şi securitatea pe care ţi le oferă aceasta sunt atât de atrăgătoare, că te-ai autoconvins singur că nu merită să renunţi la ea, chiar dacă nu îţi place ce faci. Poate că te-ai gândit că eşti un „om bun” dacă ai grijă de o rudă mai în vârstă care te tratează ca pe un gunoi. Poate că ai muncit până la extenuare pentru a-i asigura familie tale calitatea vieţii pe care ai crezut că i-o datorezi, deşi Lumina Pilotului tău Interior ţi-a şoptit în permanenţă să îţi simplifici viaţa. Poate că ţi-ai spus că această calitate a vieţii celorlalţi este mai importantă decât a ta.

Poate că Lumina Pilotului tău Interior nu mai doreşte să mergi la biserică, dar Sinele cel Mic îţi spune că trebuie să faci acest lucru, de dragul convenienţelor. Poate că Lumina Pilotului tău Interior nu mai doreşte să te vezi cu un prieten pe care îl ştii de 20 de ani, dar Sinele cel Mic se simte obligat să o facă, de dragul amintirilor voastre comune. Poate că Lumina Pilotului tău Interior nu mai doreşte să faci sex în Poziţia Misionarului, ci îşi doreşte ceva mai „pervers”, dar Sinele cel Mic îţi spune că astfel de fantezii nu pot conduce la nimic bun. Poate că Lumina Pilotului tău Interior doreşte să dansezi sub clar de lună, dar Sinele cel Mic preferă să te duci dimineaţa la sala de gimnastică şi să tragi de fiare. Poate că Lumina Pilotului tău Interior îşi doreşte să mănânci carne organică, dar Sinele cel Mic insistă să fii vegan. Poate că Lumina Pilotului tău Interior este disperată să tragi un pui de somn, dar Sinele cel Mic îţi spune că nu vei obţine niciodată ceea ce îţi doreşti dacă dormi opt ore pe noapte. Poate că Lumina Pilotului tău Interior îşi doreşte să te laşi călăuzit de ea, dar Sinele cel Mic îţi spune că acest lucru nu este sigur. Sinele cel Mic îşi doreşte să pui în aplicare Principiile sale de operare cu orice preţ. El este îngrozit de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă vei schimba vreodată aceste reguli. Nu eşti însă curios dacă nu există şi un alt mod de a-ţi trăi viaţa?

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 24

Principiile tale de operare

·         Enumeră-ţi Principiile de operare ale Sinelui cel Mic. De ce reguli limitatoare asculţi? Dacă nu îţi trece nimic prin minte, întrebă-te ce anume consideri bun sau rău. Gândeşte-te la regulile pe care ţi le-au predat părinţii tăi. Tu ce îi înveţi pe copiii tăi? Ce ai învăţat la biserică, la templu sau la moschee despre felul în care trebuie să îţi trăieşti viaţa? Ce crezi că trebuie să faci pentru a primi iubire? Pentru a avea succes? Pentru a te bucura de o sănătate optimă? Pentru a face rost de bani? Pentru a dispune de securitate? Notează toate convingerile sau regulile pe care le identifici răspunzând la aceste întrebări.

·         Notează acum Principiile de operare ale Luminii Pilotului Interior. Întreabă-te cine eşti cu adevărat, în esenţa ta. Ce contează cu adevărat pentru tine? La ce aspiri? Ce crezi cu adevărat că este bine sau rău? Care sunt valorile tale de suflet? Ce principii sunt aliniate cu integritatea sufletului tău?

·         Compară cele două liste. Cu siguranţă vei găsi discrepanţe între ele! Ce listă îţi guvernează viaţa? De ce reguli ţii cont atunci când iei decizii? Cum crezi că s-ar schimba viaţa ta dacă ai ţine cont de principiile Luminii Pilotului tău Interior, nu de cele ale Sinelui cel Mic?

 

Diagnosticul temerilor tale

Dacă ai înţeles în ce fel îţi guvernează temerile viaţa şi de unde provin acestea, înseamnă că eşti pregătit să îţi pui Diagnosticul Temerilor. Notează-l în scris, pentru a te putea folosi de informaţiile scoase la iveală de temerile tale în scopul vindecării aspectelor din viaţa ta care trebuie vindecate. În timpul acestui proces, invocă paşii 1, 2 şi 3 din cei Şase Paşi pentru Cultivarea Curajului. În cazul în care cauzele primare ale temerilor tale false sunt legate de convingerile tale limitatoare, întoarce-te la pasul 1 şi eliberează-te de aceste convingeri. Dacă eşti predispus la teamă din cauza lipsei de sprijin, întoarce-te la pasul 2 şi începe să îţi creezi un grup de suport. Dacă nu reuşeşti să descoperi cauzele primare ale temerilor tale, treci la pasul 3 şi lasă-ţi Lumina Pilotului Interior să te călăuzească. Dacă tot nu ai nici o idee de unde provin temerile tale false, consultă un terapeut, lucrează cu un consilier spiritual sau apelează la un alt profesionist care te poate ajuta să te cunoşti mai bine şi să înţelegi care este cauza primară a temerilor tale.

 

Exerciţiul de cultivare a curajului nr. 25

Pune-ţi propriul Diagnostic al Temerilor

1. Întreabă-ţi Lumina Pilotului Interior: „Care este cauza primară a temerilor mele false?” Notează imediat gândurile care îţi trec prin minte, fără să te gândeşti la ele. Lasă-ţi intuiţia să scrie pentru tine Diagnosticul Temerilor tale. Enumeră toate motivele care ar putea sta la baza unor temeri nenecesare.

2. În cazul în care te simţi blocat, pune-ţi următoarele întrebări:

Mi se aplică vreuna din cele Patru Prezumţii Pline de Teamă?

Există alte convingeri limitatoare, traume din copilărie sau tipare care induc teama pe care le-am învăţat când eram foarte tânăr? Am moştenit temeri generaţionale? Dacă da, care sunt acestea?

Sunt pesimist?

Îmi lipseşte credinţa că pot gestiona orice situaţie care mi-ar ieşi în cale?

Am nevoie de sprijin?

Trebuie să le aduc altora servicii?

Sunt deconectat de Lumina Pilotului meu Interior? Îmi lipseşte încrederea în călăuzirea ei?

 

Pasul 5: REŢETA. Scrie-ţi Reţeta pentru Amplificarea Curajului.

Dacă ai lucrat la schimbarea convingerilor tale, la crearea unui grup de suport, dacă ai învăţat să te foloseşti de intuiţie pentru a discerne temerile reale de cele false şi dacă ţi-ai diagnosticat cauzele primare ale celor din urmă, probabil că doreşti să faci ceva în privinţa acestora. Aici intervine Reţeta pentru Amplificarea Curajului. Nu trebuie să uiţi însă că aceasta nu înseamnă întotdeauna că trebuie să „faci ceva”. Uneori, ea poate consta în asumarea unor perioade de pauză petrecute în tăcere, în care nu faci nimic. Reţeta pentru Amplificarea Curajului nu se referă întotdeauna la o acţiune radicală. Uneori, ea constă într-o tăcere absolută.

De fapt, Reţeta ta pentru Amplificarea Curajului nu reprezintă propriu-zis un plan de acţiune, cât o oportunitate de a-ţi stabili intenţiile şi de a lua decizii care ar putea necesita anumite acţiuni. Practic, toate Reţetele pentru Amplificarea Curajului încep la fel, prin stabilirea unor intenţii clare şi prin afirmarea faptului că eşti pregătit să îţi transformi viaţa. Intenţia conduce automat la acţiune.

 

Este acesta cel mai bun moment?

Dacă nu îţi sunt clare intenţiile sau dacă încerci să treci la acţiune fără să fii pregătit, temerile false se pot transforma în nişte monştri veritabili. Ele se amplifică şi te sabotează, făcându-te să crezi că nu poţi avea încredere în tine însuţi. De pildă, poţi începe un program măreţ de creştere şi transformare, renunţând însă la jumătatea lui. Sau, îţi promiţi că vei începe să meditezi, dar îţi găseşti în fiecare zi o scuză pentru a amâna această practică. Cauţi pliante cu programe de dezintoxicare, dar nu te înscrii în nici unul. Te desparţi în sfârşit de iubitul tău, dar două zile mai târziu te culci din nou cu el. Încerci să renunţi la slujba ta, dar accepţi mărirea de salariu pe care ţi-o oferă şeful pentru a-ţi cumpăra conştiinţa.

Ori de câte ori îţi faci o promisiune pe care nu ţi-o respecţi, tu îţi reduci automat integritatea şi curajul. Prin urmare, în loc să te repezi să treci la acţiune, primul pas în orice Reţetă pentru Amplificarea Curajului constă în a-ţi stabili foarte clar intenţia de a-ţi schimba viaţa. În continuare, trebuie să aştepţi înainte de a trece la acţiune până când te consideri cu adevărat pregătit. Trage o linie în nisip şi treci dincolo de ea cu toată fermitatea de care eşti capabil. Porneşte din start de la premisa că de această dată nu mai ai de gând să dai înapoi.

Dacă nu te simţi pregătit, nu-ţi face probleme. Manifestă-ţi compasiunea faţă de tine însuţi. Nu încerca să îţi cultivi curajul persiflându-te singur. Ai încredere în mine când îţi spun că această atitudine nu dă niciodată rezultate. Iubirea de sine conduce la rezultate mult mai bune decât autocritica şi judecata. Atunci când te gândeşti să treci la o acţiune curajoasă din perspectiva compasiunii şi a iubirii de sine, se întâmplă ceva magic. La un moment dat, când te aştepţi mai puţin, ceva se trezeşte în tine. Scânteia iniţială dă naştere unei flăcări, care creşte şi luminează întunericul din jur. În acest fel, te trezeşti că faci cele mai curajoase schimbări în viaţa ta.

Când vine acest moment, el nu va mai fi o simplă promisiune fără valoare, ci o decizie din adâncurile fiinţei tale, pe care o vei percepe diferit de alte promisiuni pe care ţi le-ai făcut până acum sau de schimbările pe care ai încercat să le introduci în viaţa ta pentru a le face pe plac altor oameni. Într-o bună zi, vei ajunge să îţi respecţi atât de mult propria viaţă, propria sănătate, propria fericire şi angajamentul tău faţă de curaj încât vei decide că acesta este cel mai bun moment.

Dacă încă nu te simţi pregătit, focalizează-te asupra primilor patru paşi. Ai răbdare cu tine. Probabil că eşti într-o fază de gestaţie, şi aşa cum ştie orice femeie însărcinată, sarcina nu poate fi grăbită. Aşadar, nu-ţi face griji dacă nu te simţi pregătit. Ai încredere că momentul oportun va veni atunci când vei fi pregătit pentru schimbare. Fii deschis în faţa acţiunii, dar aşteaptă acest moment.

Aşadar, eşti pregătit? Este acesta cel mai bun moment?

 

Elementele Reţetei

Nu există o Reţetă universală a Curajului, pe care să o poată urma toată lumea, căci acest proces este prin excelenţă personal. În timpul cercetărilor mele, i-am întrebat însă pe oamenii pe care i-am considerat curajoşi ce practici au folosit pentru a-şi cultiva curajul, şi am primit unele răspunsuri similare. Aproape toţi cei pe care i-am intervievat au recomandat practica meditaţiei ca fundament esenţial al unei vieţi mai curajoase, şi nu pot decât să fiu de acord cu ei. Curajul se naşte din esenţa ta spirituală, pe care nu o poţi accesa decât în spaţiul dintre gânduri. Prin urmare, orice lucru care te ajută să îţi creezi spaţiul dintre gânduri îţi va dinamiza curajul.

Un alt factor cheie care a revenit mereu în răspunsurile primite a fost încrederea. Aproape toţi oamenii curajoşi pe care i-am intervievat mi-au spus că au trebuit să înveţe să aibă încredere nu doar în ei înşişi, ci şi într-o forţă mai presus de ei. Tu ai încredere că poţi cădea pe picioarele tale, chiar dacă trăieşti vremuri dificile? Dacă încă nu ai o astfel de încredere, eşti dispus să o cultivi? Pe măsură ce vei acumula dovezi că poţi cădea pe picioarele tale chiar şi în cele mai dificile momente din viaţa ta, îţi va veni din ce în ce mai uşor să ai încredere în tine şi în Divin.

Michelle mi-a spus că atunci când şi-a privit retrospectiv toate momentele cu adevărat terifiante din viaţa sa, ea a rămas uimită să constate cât de curajoasă a fost. Jen mi-a spus că îşi aduce aminte în fiecare zi că viaţa ei evoluează exact aşa cum trebuie. Ea îşi repetă de foarte multe ori această mantra: „Totul este exact aşa cum trebuie să fie”, iar acest lucru o împiedică să dea curs gândurilor de teamă din mintea ei. Charlotte repetă o mantra similară: „Totul este bine”.

În alte privinţe, am descoperit că abordările acestor oameni diferă foarte mult de la unul la altul. Emilee consideră util să îşi identifice frica cu copilul ei interior speriat. Ea vorbeşte cu acesta şi îl asigură că este în siguranţă. Sam preferă să îşi privească mâna atunci când îi este frică. Ori de câte ori îţi priveşti mâna, ne explică ea, acest lucru te integrează în momentul prezent, şi astfel vocea fricii dispare. Contemplarea vizuală a mâinii întrerupe şirul gândurilor, iar în spaţiul dintre acestea apare starea de pace. Ori de câte ori îi este frică, Ruth practică asana-e de yoga care deschid centrul inimii. Ea declară că este foarte greu să te contracţi atunci când inima ta se dilată.
Sandra, care a început să practice diferite rutine sportive pe trambulina elastică la vârsta de 47 de ani, afirmă că ori de câte ori i se face frică îşi reaminteşte: „Hei, dacă pot să fac un salt pe spate cu rotaţie completă, pot cu siguranţă să îmi gestionez şi această teamă”. Anna ne recomandă să facem o pauză şi să ne aducem aminte de un moment în care ne-am simţit în al nouălea cer: să ne amintim ce am făcut atunci, cum ne-am simţit, în ce mediu ne-am aflat, ce oameni se aflau alături de noi, mirosurile, sunetele şi imaginile pe care le-am perceput, lăsând astfel acel moment glorios să ne umple de curaj. Lottie ne sugerează să ne facem o listă cu toate lucrurile terifiante pe care le-am trăit sau pe care le-am făcut în viaţa noastră, reamintindu-ne astfel că dacă am supravieţuit acelor lucruri, de multe ori într-o manieră foarte curajoasă, putem cu siguranţă să trecem cu bine şi prin actuala încercare.

[1] Burger refill, după modelul umplerii cănii de cafea (coffee refill), care în restaurantele americane este oferită gratuit la cererea clientului.

[2] N. tr. Adversity, Belief and Consequences în original.

[3] Tehnici de Eliberare Emoţională, cunoscute şi sub numele de „terapia prin ciocănituri”.

A apărut în: 2015-07

Cumparate frecvent impreuna