Vindecarea sentimentelor… din inima ta - Karol K. Truman, carte

Cuprins

Mulţumiri 9

Prefaţă 11

Prolog 15

Introducere: „Scenariul” 19

Capitolul 1

Ce s-a întâmplat? 29

Capitolul 2

Cum s-a produs „transferul” identităţii noastre 37

Capitolul 3

Însoţeşte-mă într-o călătorie 47

Capitolul 4

Cine are nevoie de vindecare? 61

Capitolul 5

Să începem 79

Capitolul 6

Dizolvarea 89

Capitolul 7

Ce trebuie să învăţ? 111

Capitolul 8

Ai prefera să mergi pe o altă cale? 121

Capitolul 9

Eliberarea sinelui 129

Capitolul 10

Cine este de vină? 139

Capitolul 11

Te poţi detaşa? 161

Capitolul 12

Povestea lui Brent 171

Capitolul 13

Toată lumea are dreptul la viaţă 183

Capitolul 14

O vizită în trecut 191

Capitolul 15

Principiul suprem 199

Capitolul 16

Iertarea 211

Capitolul 17

Vindecarea vechilor relaţii 231

Capitolul 18

O inimă plină de recunoştinţă 239

Capitolul 19

Cinsteşte-ţi propriul sine 247

Capitolul 20

Care este scopul? 265

A apărut în: 2010-02

Mulţumiri

Cum le-aş putea mulţumi tuturor celor care au contribuit la apariţia acestei cărţi, când aceştia sunt atât de mulţi?

Le dedic această carte mamei şi tatălui meu, care mi-au dăruit această viaţă şi şansa de a-mi învăţa lecţiile, şi care m-au învăţat să am curajul de a mă schimba şi de a creşte. Părinţii mei sunt împreună acum, într-un loc mai bun.

Soţului meu, de la care învăţ continuu şi care aduce echilibrul în viaţa mea. Iubirea şi sprijinul lui pentru tot ceea ce fac au fost nesfârşite, motiv pentru care îi voi fi de-a pururi recunoscătoare.

Copiilor noştri şi familiilor lor, pentru susţinerea şi răbdarea lor! Le datorez tuturor recunoştinţa şi iubirea mea eternă pentru toate lecţiile pe care le-am învăţat de la ei.

Lui Valerieann Skinner, a cărei răbdare o depăşeşte pe cea a lui Iov. Fără ea, această carte nu ar fi existat niciodată. Ea m-a ajutat să aleg titlul cărţii şi să mă decid între cele trei propuneri de copertă, dovedind o flexibilitate infinită. Aprecierea mea pentru eforturile ei nu poate fi exprimată în cuvinte.

Lui Anne Surowski şi lui Frank X. Harris, care m-au ajutat să privesc lumea prin ochii celor abuzaţi, fără să fi trecut eu însămi printr-o asemenea experienţă. Curajul şi tenacitatea de care au dat dovadă în încercarea de a-şi vindeca rănile merită o recompensă pe măsură. Aprecierea mea pentru tot ce m-au învăţat este nelimitată.

Lui Randall şi Marla Vaughan, care au fost de acord să citească prima formă a manuscrisului şi care mi-au oferit sugestii nepreţuite. Apreciez foarte mult sprijinul, încurajarea şi afecţiunea lor.

Lui Joyce Davis, care a fost întotdeauna alături de mine prin sfaturile sale, chiar înainte de a scrie Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată... Contribuţia lui Joyce este genială şi permanentă. De aceea, îi datorez o recunoştinţă profundă.

Lui Nancy Peterson, pentru marea ei contribuţie. Apreciez foarte mult viziunea, înţelegerea şi sprijinul ei.

Nenumăraţilor mei prieteni pe care nu îi voi menţiona personal, pentru tot ce m-au învăţat, pentru sfaturile lor, pentru sprijinul pe care mi l-au acordat şi pentru afecţiunea lor. Consider contribuţia lor nepreţuită şi mă simt onorată să îi am în viaţa mea.

Lui Annette Gomm, pentru că m-a ajutat să republic această carte. Îi mulţumesc pe această cale pentru sprijinul ei nepreţuit.

Nenumăraţilor oameni cu care am lucrat, precum şi cititorilor cărţii mele, Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată..., care mi-au relatat în scrisorile lor, la telefon, prin fax sau prin email, istoriile lor. Am avut foarte multe de învăţat de la ei, iar viaţa mea a fost în acest fel binecuvântată. De la voi am învăţat cât de puternic este spiritul uman!

Mai presus de orice, îi mulţumesc Creatorului nostru, al tuturor… pentru iubirea şi răbdarea Lui nesfârşite; pentru că ne permite să ne continuăm călătoria spirituală fără a interfera cu liberul nostru arbitru; şi pentru sprijinul invizibil pe care ni-l acordă atunci când nu reuşim să ne descurcăm singuri. Îi datorez Lui recunoştinţa mea profundă, pentru toţi prietenii, cunoştinţele şi străinii care ne ajută să facem faţă provocărilor vieţii, acţionând astfel ca nişte îngeri deghizaţi. Cât de mare eşti Tu, Doamne!

Prefaţă

Acum câţiva ani, mai multe persoane mi-au sugerat să scriu o nouă carte. Prima mea reacţie a fost: „O, nu spuneţi asta! Două cărţi îmi sunt de ajuns!” Am respins pe loc sugestia lor, sperând să nu se adeverească. Mi-a luat trei ani să scriu ultima mea carte, Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată..., şi vă asigur că au fost nişte ani foarte intenşi. După ce am terminat cartea, m-am bucurat sincer de perioada care a urmat şi în care nu mai trebuia să-mi fac griji pentru terminarea cărţii. Era extrem de relaxant să nu mai trebuiască să stau în faţa computerului, sub presiunea necesităţii de a termina cartea.

În anul 1996, am înregistrat din nou o ediţie revizuită a „Călătoriei Sentimentelor”, un set de şase casete audio care însoţesc cartea Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată... Exact când înregistram caseta numărul 4, s-a întâmplat ceva neaşteptat. În timp ce rosteam textul dialogului interior, am auzit o voce care îmi spunea: „Aceasta este baza următoarei tale cărţi”. Deşi vorbeam cu voce tare, îmi era imposibil să contest vocea pe care am auzit-o şi care a fost cât se poate de puternică. De data aceasta, reacţia mea a fost: „O, dar asta va fi uşor. Pot face cu uşurinţă acest lucru”, întrucât eram convinsă că cea mai mare parte a muncii pe care o aveam de făcut era deja terminată. Dat fiind că mi se părea atât de simplu, am presupus că scrierea noii cărţi nu îmi va lua foarte mult timp. Cât de tare mă înşelam! Aşa cum aveam să descopăr mai târziu, materialul pe care l-am înregistrat atunci pe banda audio nu era decât scheletul noii mele cărţi. Ceea ce credeam atunci că îmi va lua câteva luni mi-a luat în realitate câţiva ani.

Scrierea unei cărţi este la fel ca o slujbă full-time, la care prestezi inclusiv foarte multe ore suplimentare! Dacă mai ai şi alte lucruri de făcut (zi de zi), ai tendinţa să amâni tot timpul lucrul la carte. La un moment dat, fiica mea m-a întrebat: „Mamă, ai de gând să termini vreodată această carte?” Îmi amintesc că i-am răspuns: „Scumpo, dacă aş putea lucra două săptămâni la ea fără să mă întrerupă nimeni, aş putea-o termina!” Ei bine, cele două săptămâni nu s-au materializat niciodată în viaţa mea, dar în cele din urmă am reuşit să termin cartea. Se pare că aceasta a trebuit să fie terminată atunci când a decis Dumnezeu, nu Karol. Sinceră să fiu, dacă aş fi terminat cartea atunci când mi-am dorit, foarte multe informaţii care apar acum în ea nu ar fi putut fi introduse niciodată.

Acum, după ce am reuşit să adaug la scheletul iniţial (materialul de pe caseta audio) muşchii, tendoanele, sângele şi carnea, trebuie să recunosc că Vindecarea sentimentelor… din inima ta descrie perfect tot ce am înţeles eu de-a lungul călătoriei mele prin această viaţă, toate conflictele prin care am trecut şi pe care am reuşit să le soluţionez. Faptul că am putut împărtăşi cititorilor mei aceste experienţe şi principiile care au stat la baza lor, pe care le-am înţeles treptat, îmi oferă o mare satisfacţie. Foarte mulţi oameni au aplicat deja aceste principii, bucurându-se de beneficiile lor şi uşurându-şi astfel povara.

Principala premisă de la care am pornit a fost următoarea: noi nu suntem singuri în această experienţă a vieţii. Cu toţii suntem copiii lui Dumnezeu, care caută aceleaşi răspunsuri. Cu toţii suntem la fel de preţioşi în ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a învăţat cu mult timp în urmă să îi privesc pe toţi copiii Lui prin ochii Lui, nu prin ai mei. Ce-i drept, acest lucru nu se dovedeşte întotdeauna uşor, dar ori de câte ori mă rătăcesc de pe această cale, El găseşte mijloacele cele mai potrivite pentru a mă readuce înapoi.

Dacă ai descoperit şi alte răspunsuri pe care ai dori să mi le împărtăşeşti, aş fi fericită să le primesc. Sper de asemenea că vei găsi multe răspunsuri preţioase în paginile acestei cărţi şi că vei avea de câştigat citind-o, întrucât asemănările dintre mine şi tine sunt mai mari decât ceea ce ne separă. Indiferent unde te afli de-a lungul călătoriei tale, este în regulă. Speranţa mea este că aceste pagini vor trezi în tine o rezonanţă şi că te vor ajuta să înţelegi într-o mai mare măsură valoarea descoperirii de sine, a adevărului propriei tale fiinţe.

Scopul acestei cărţi este de a-ţi împărtăşi o anumită cunoaştere, şi eventual de a-ţi stimula propria gândire. Aşa cum spuneam, oriunde te-ai afla pe cale, este perfect. Dacă doreşti să îţi îmbunătăţeşti circumstanţele vieţii, acest lucru este întru totul posibil, şi este de asemenea perfect.

Prolog

Ai suferit vreodată din punct de vedere emoţional? Ţi s-a întâmplat vreodată să experimentezi o durere sufletească, fără să poţi preciza exact ce anume stă la baza ei? Cum ai descrie această durere? A fost vorba de un sentiment de singurătate, sau de un gol interior? A fost vorba de un sentiment de abandonare, ca şi cum nu ai fi avut pe nimeni alături? Poate că ai simţit un gol interior profund, pe care nu l-ai putut umple cu nimic, oricât de mult ai încercat. Sau poate te-ai simţit nedemn. Poate că ai simţit o stare de tristeţe profundă, ori chiar de disperare. Îţi trezesc toate aceste sentimente vreo amintire?

Ai simţit vreodată că nu contezi, că eşti complet nesemnificativ şi că nimeni nu ţi-ar simţi lipsa dacă ai dispărea peste noapte? Ai avut vreodată sentimentul că viaţa este lipsită de speranţă, că nu există răspunsuri pentru întrebările care te preocupă, nici vreo speranţă că ai putea schimba vreodată această situaţie? Ţi s-a întâmplat vreodată să crezi că sentimentele tale nu contează pentru nimeni şi că nimănui nu-i pasă de tine? Te-ai simţit atunci complet neajutorat şi incapabil să îţi vindeci această durere interioară, fie ea mai mare sau mai mică?

Dacă nu te-ai identificat deloc cu sentimentele descrise mai sus, nu cumva există posibilitatea să-ţi fi blocat complet sentimentele? Poate că ai ajuns la concluzia că este prea dureros să mai simţi ceva, aşa că ai preferat să îţi blochezi complet aceste sentimente, trecând pe modul de supravieţuire. Sau poate că te-ai de-conectat de sinele tău real, de teama de a nu simţi ceea ce simţi cu adevărat…

Ţi s-a întâmplat vreodată să te interiorizezi pentru a deveni conştient de sentimentele tale reale, care îţi guvernează existenţa şi care aşteaptă să fie recunoscute şi identificate, pentru a te conduce astfel către cunoaşterea propriului tău sine?

Cu siguranţă, există cititori care duc o viaţă ordonată, controlând planul material cu ajutorul minţii lor. Dacă ceva trebuie reformat în viaţa lor, ei îşi stabilesc această intenţie şi reuşesc să schimbe aspectele indezirabile. Cred însă că majoritatea cititorilor se identifică perfect cu sentimentele descrise mai sus. Ei le-au trăit şi au suferit din cauza lor. Mulţi dintre ei ar dori să le înţeleagă mai bine, pentru a nu mai trece vreodată prin astfel de situaţii.

Dacă te afli în căutarea unor răspunsuri care să te ajute – pe tine sau pe o persoană apropiată – să îţi alini durerea interioară, această carte te-ar putea ajuta în această direcţie, oferindu-ţi soluţii pentru deschiderea porţii către Vindecarea sentimentelor… din inima ta.

Hrană pentru minte

Tu nu iei cu tine decât ceea ce se află în inima ta.

Care este sediul sentimentelor noastre? Capul sau inima? Noi gândim cu capul, dar simţim cu inima.

Noi folosim frecvent expresii precum: „Mă doare inima”, „Am crezut că o să-mi explodeze inima”, Mi-a ieşit inima din piept”, „Ascultă-ţi inima”, „Mi-a rupt inima”, „Am pus la inimă”, „Îmi plânge inima pentru…”, „N-am inima să…”, etc., etc. Este interesant cât de multe expresii asociate cu inima folosim!

Atunci când te simţi umilit sau jignit, ce simţi că te doare: capul sau inima? Dar atunci când cineva te acuză pe nedrept, când părinţii te dezaprobă sau când te simţi neiubit şi lipsit de valoare? Unde sunt înregistrate aceste sentimente?

Ce simţi că te doare atunci când îţi moare cineva apropiat: capul sau inima? Unde simţi iubirea profundă faţă de o altă persoană: în cap sau în inimă? Unde se înregistrează sentimentele tale atunci când auzi o poveste care te impresionează până la lacrimi sau o tragedie care s-a petrecut în cadrul unei alte familii?

Aşa este: noi percepem întotdeauna durerea, fie că ne aparţine personal, fie că îi aparţine unei alte persoane, la nivelul inimii.

În aceste condiţii, este normal să îţi pui întrebarea: care este centrul tău de greutate, capul sau inima? Dar al celorlalţi oameni pe care îi cunoşti?

Notă: în text apar numeroase cuvinte scrise cu linioară de despărţire, deşi în mod normal nu sunt scrise astfel. Am marcat în mod intenţionat aceste cuvinte pentru a atrage atenţia asupra contextului în care apar ele. Spre exemplu, am folosit cuvântul a re-clama pentru a insista asupra faptului că trebuie să ceri din nou ceva care ţi-a aparţinut cândva, dar pe care l-ai pierdut pe parcurs. La fel, a re-conecta, pentru a indica faptul că ai fost cândva conectat. Speranţa mea este că, citind aceste cuvinte, le vei „privi” cu alţi ochi, percepându-le într-un context diferit.

Introducere

„SCENARIUL”

Tot ceea ce există în acest univers fascinant, magnific, electromagnetic, are o frecvenţă de vibraţie unică. Practic, tot ceea ce există se manifestă ca o vibraţie energetică, inclusiv sentimentele şi gândurile noastre.

Fizicienii afirmă la ora actuală că gândurile noastre au o forţă independentă proprie şi că pot produce efecte sub forma unui câmp de forţă. În mod similar, energia sentimentelor noastre generează şi ea un astfel de câmp de forţă. La fel ca orice altă realitate, aceste câmpuri energetice au o anumită frecvenţă de vibraţie, care poate fi schimbată. În consecinţă, vibraţia sentimentelor şi gândurilor noastre negative poate fi schimbată într-o vibraţie pozitivă.

Deşi esenţa noastră profundă este iubirea cea mai pură, atât timp cât trăim pe pământ, ea este acoperită şi influenţată de celelalte energii care ne înconjoară. Ori de câte ori experimentăm un aspect negativ (inclusiv un gând sau un sentiment negativ), această experienţă distorsionează adevărul propriei noastre fiinţe. Cu cât negativitatea se acumulează mai mult în fiinţa noastră, cu atât mai distorsionată devine amintirea propriei noastre perfecţiuni, înregistrată la nivelul ADN-ului nostru. Mai devreme sau mai târziu, această negativitate dă naştere unui ego fals, care ne maschează adevăratul nostru sine, adică Iubirea pură care reprezintă esenţa noastră.

În cartea de faţă, Vindecarea sentimentelor… din inima ta, vom studia doar energiile sentimentelor, gândurilor, cuvintelor şi comportamentelor noastre (din imensa varietate de energii care ne înconjoară), impactul pe care îl au acestea asupra stării noastre de spirit şi felul în care putem recunoaşte, prelucra şi transforma efectele lor negative.

Unul din „instrumentele” prin care ne putem rezolva aceste sentimente negative este „Scenariul”. De aceea, cartea de faţă conţine numeroase referinţe la acest „Scenariu”. Cei care au citit Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată... sunt deja familiarizaţi cu acest „Scenariu”. Termenul a fost conceput chiar de cititorii cărţii şi de participanţii la seminariile mele care l-au folosit. Pentru cei care nu au auzit niciodată de acest termen (în accepţiunea dată aici), doresc să îi fac o scurtă prezentare, astfel încât să se poată familiariza la rândul lor cu el.

Există în interiorul fiecăruia dintre nou un aspect care îşi aminteşte şi care ştie totul în legătură cu noi. El nu uită niciodată nimic. Unii oameni îl numesc Inteligenţă; alţii Sinele Superior, Supraconştiinţă, Subconştient sau Spirit. Personal, îl numesc Spirit, cu menţiunea că prin acest concept înţeleg exclusiv Spiritul meu, nu al unui alt individ, nici Spiritul Divin sau cel colectiv. În mod similar, dacă vei folosi conceptul de Spirit, adică dacă te vei raporta la acea parte a sufletului tău care îşi aminteşte tot ce este legat de tine, atunci tu te vei referi la Spiritul tău. Aşadar, orice om care foloseşte „Scenariul” intră în contact cu propriul lui Spirit.

Sufletul nostru (sau fiinţa noastră) este alcătuit din spiritul şi din corpul nostru. Fiind educată de simţurile noastre încă de la naştere, natura noastră umană ascultă de nevoile şi de dorinţele corpului nostru. De aceea, dorinţele acestuia par să se bucure în mod natural de cea mai mare atenţie, guvernând astfel acţiunile şi existenţa noastră. Datorită acestui mecanism, spiritul nostru este adeseori neglijat, fapt care nu este benefic nici pentru el însuşi, dar nici pentru corp. Dacă dorim să funcţionăm armonios, ca o fiinţă integrală, în care spiritul şi corpul nostru să fie la unison şi să se înţeleagă perfect unul cu celălalt, corpul nostru nu se poate bucura de supremaţie sau de o prevalenţă asupra spiritului nostru. Pentru a trăi în armonie, cele două principii trebuie să fie echilibrate.

Cei mai mulţi dintre oameni îi permit corpului lor să le controleze întreaga viaţă, motiv pentru care experimentează diverse conflicte şi frustrări. Eu însămi i-am permis multă vreme corpului meu să îmi controleze viaţa, descoperind că aceasta nu-mi oferă starea de pace interioară şi de bucurie pe care ştiam că o pot atinge. Mi-a dorit întotdeauna să corectez această situaţie. De aceea, atunci când am aflat despre „Scenariu”, am realizat imediat că am descoperit o comoară fabuloasă, care m-ar putea ajuta să scap de toate conflictele mele interioare. Mai întâi trebuia să devin însă conştientă de toate sentimentele, gândurile şi cuvintele mele, astfel încât să pot corecta toate conflictele şi toate dizarmoniile dintre corpul şi spiritul meu care îmi făceau sufletul să se simtă fragmentat.

Ori de câte ori recunoşteam un gând sau un sentiment care mă făcea să simt o stare de dizarmonie interioară, aplicam „Scenariul”, nominalizând gândul sau sentimentul respectiv. Îi ofeream astfel spiritului meu instrucţiunile necesare pentru a corecta programarea eronată care îmi provoca acest disconfort lăuntric. Rezultatele obţinute au fost cu totul remarcabile!

Într-una din cărţile sale, dr. Deepak Chopra afirmă că memoria celulară a perfecţiunii conţinută în ADN nu se poate pierde niciodată. Ea poate fi însă ascunsă sub alte amintiri, sub impactul cărora devine distorsionată. Astfel, ea este distorsionată de percepţiile noastre incorecte şi de programarea noastră greşită, care modifică acest tipar al perfecţiunii şi distorsionează buna funcţionare a celulelor. Aplicarea „Scenariului” inversează această programare eronată.

Ori de câte ori mă adresez spiritului meu prin intermediul „Scenariului”, eu îi adresez instrucţiuni sinelui meu superior, adică inteligenţei mele. Spiritul meu descoperă imediat sentimentul care a acoperit amintirea perfecţiunii din ADN-ul meu, îi bate la uşă, iar când acesta îi răspunde, îi spune că organismul meu i-a cerut să facă anumite corecţii, să cureţe casa şi să scoată astfel din nou la iveală amintirea perfecţiunii conţinută în tiparul primordial al celulei. În acest fel, el doreşte să elimine distorsiunea şi să restaureze starea de sănătate perfectă a celulelor prin re-programarea lor şi prin reinstaurarea echilibrului între ADN-ul şi ARN-ul meu celular.

Ori de câte ori aplic acest mecanism, eu devin responsabilă pentru mine însămi, pentru tot ceea ce gândesc şi ce simt. Îmi facilitez astfel propria transformare, scoţând din nou la iveală amintirea perfecţiunii mele celulare în întregul meu organism. Astfel, celulele mele pot reîncepe să funcţioneze aşa cum au fost programate de către Creatorul lor. Ele se pot realinia şi repune la unison cu legile universale, adică cu legile lui Dumnezeu. Notă: dacă preferi să înlocuieşti cuvântul Spirit cu Inteligenţă Divină, Supraconştient sau Sine Superior atunci când te adresezi aspectului atotştiutor al fiinţei tale, poţi face fără probleme acest lucru. „Scenariul” va funcţiona la fel de bine, întrucât principiile care se aplică sunt aceleaşi. Dacă anumite cuvinte din „Scenariu” îţi creează o stare de disconfort, te asigur că nu aceasta a fost intenţia mea. Dimpotrivă, îţi recomand să modifici orice cuvinte din „Scenariu”, astfel încât acesta să devină mai compatibil cu convingerile tale.

Prelucrarea sentimentelor cu ajutorul „Scenariului”

Dragă Spirit / Supra-conştiinţă /Inteligenţă sau Sine Superior (alege sintagma pe care o preferi), te rog să localizezi originea sentimentelor şi gândurilor mele legate de ……………………………

Triază toate nivelele, straturile, zonele şi aspectele fiinţei mele, pentru a descoperi această origine. Apoi analizează şi rezolvă sentimentele şi gândurile mele, astfel încât acestea să se armonizeze din nou cu adevărul lui Dumnezeu.

Triază întregul meu trecut, până la originile eternităţii, şi vindecă toate incidentele şi toate consecinţele lor care s-au datorat acestei origini a gândurilor şi sentimentelor mele. Fă acest lucru în acord cu voinţa lui Dumnezeu, până când ajungi în momentul prezent, şi umple-mă cu lumina şi cu adevărul divin, cu pacea şi cu iubirea lui Dumnezeu, cu iertarea faţă de mine însumi pentru percepţiile mele incorecte, cu iertare pentru celelalte persoane, locuri, circumstanţe şi evenimente care au contribuit la apariţia acestui sentiment / gând.

Într-o stare de iertare şi de iubire necondiţionată, şterg acum vechiul meu sentiment / gând din ADN-ul meu şi mă eliberez astfel de el! Mă simt …………………………. (înlocuieşte sentimentul / gândul vechi cu opusul lui pozitiv).

Accept transformarea tuturor problemelor mele fizice, mentale, emoţionale şi spirituale, inclusiv a comportamentelor mele necorespunzătoare care s-au datorat acestor sentimente negative înregistrate în ADN-ul meu, până la dizolvarea lor completă.

(Notă: deşi nu sunt absolut necesare, personal îmi place să adaug şi următoarele fraze. În plus, fiind creştină, aplic întregul „Scenariu” în numele lui Iisus Christos, deşi această tehnică nu reprezintă o rugăciune).

Îţi mulţumesc ţie, dragul meu Spirit, pentru că mi-ai venit în ajutor şi pentru că m-ai ajutat să ating măsura plenară a potenţialului meu. Îţi mulţumesc, îţi mulţumesc, îţi mulţumesc! Te iubesc şi mă închin în faţa lui Dumnezeu[1], de la care vin toate binecuvântările.

Mi s-a pus frecvent următoarea întrebare: „Poate înlocui ‚Scenariul’ rugăciunea?” Răspunsul este un „NU categoric. „Scenariul” nu reprezintă în niciun caz o rugăciune. El nu este altceva decât o metodă prin care te poţi adresa Sinelui tău – Spiritului, Inteligenţei superioare, sau oricum altfel doreşti să te adresezi principiului superior al conştiinţei tale – asumându-ţi astfel propriile gânduri şi sentimente şi transformându-le energia negativă într-o energie pozitivă, în loc să permiţi gândurilor tale inconştiente să îţi controleze viaţa. Scopul „Scenariului” este de a-ţi asuma responsabilitatea pentru toate gândurile şi sentimentele tale „de care nu te simţi mândru”. El este un instrument prin care îţi poţi corecta şi reprograma celulele şi subconştientul, promovând astfel transformarea şi vindecarea în toate domeniile vieţii tale.

Această metodă diferă de rugăciune. Atunci când te rogi, tu te adresezi direct lui Dumnezeu. Altfel spus, îţi direcţionezi gândurile şi sentimentele către Creatorul tău, nu către inteligenţa ta superioară. În viziunea mea, cele două metode nu pot fi comparate între ele. Unora li se pare ciudat să converseze cu Spiritul lor sau să îi dea acestuia instrucţiuni. Cei mai mulţi dintre oameni nu au auzit niciodată de aşa ceva, aşa că li se pare o schimbare prea dramatică. Unii dintre ei nici nu vor să audă de aşa ceva. Şi totuşi, noi conversăm tot timpul cu noi înşine în mintea noastră, prin aşa-numitul dialog interior. De cele mai multe ori, noi nu suntem atenţi la acest dialog şi la ceea ce spunem. De fapt, cui ne adresăm noi atunci când vorbim cu noi înşine?

Dacă te deranjează să îi dai instrucţiuni spiritului tău (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul meu, la început), îţi va fi ceva mai greu să accepţi această carte. Priveşte-ţi însă în faţă senzaţia de disconfort pe care o simţi atunci când aplici „Scenariul”. Procesul este revelator şi poate trezi în tine un nou tip de conştiinţă. Disconfortul este necesar pentru a te maturiza şi pentru a putea trece pe un nivel superior de conştiinţă. Oricât de neplăcut ar fi, încearcă să ieşi din zona ta de confort. În caz contrar, nu vei putea creşte niciodată! Acceptă faptul că o parte din percepţiile tale ar putea fi incorecte. Propune-ţi să treci pe un nivel superior. Unul din efectele secundare cele mai miraculoase ale acestui proces de transformare în bine este schimbarea celor din jur, care încep la rândul lor să îşi îmbunătăţească viaţa.

Unul din cele mai minunate efecte secundare ale transformării interioare constă în faptul că cei din jurul nostru se transformă la rândul lor. Se spune că dacă ne ridicăm propriul nivel de conştiinţă, noi ridicăm împreună cu noi încă alte 30.000 de persoane. Chiar dacă cifra reală ar fi de zece ori mai mică, tot ar merita să facem acest efort.

Alte întrebări care mi s-au pus frecvent în legătură cu „Scenariul” sunt: „Nu este acesta o simplă cârjă?” „Cum ne-am mai putea înţelege lecţiile de viaţă dacă ‚Scenariul’ ne transformă sentimentele şi ne rezolvă problemele fără dureri?”

Căile lui Dumnezeu sunt întotdeauna extrem de simple. Acelaşi lucru îl putem afirma şi în legătură cu „Scenariul”. Singurii care complică lucrurile suntem noi, oamenii. Mulţi oameni consideră că viaţa trebuie să fie grea şi că noi nu putem progresa decât dacă suferim mai întâi. Acest lucru nu este însă adevărat în sine. Mai mult, noi nu trebuie să ne scufundăm mereu în trecutul nostru, răscolind amintirile sedimentate acolo. Aşa am procedat până acum, iar acest lucru nu este nici el rău în sine. Uneori, răscolirea vechilor amintiri este necesară pentru a ne regăsi pacea interioară sau pentru a afla ce anume ne blochează progresul emoţional. Procesul devine însă toxic dacă ne raportăm în permanenţă la trecutul nostru, acordându-i întreaga noastră energie sau putere personală, până când suntem înghiţiţi în totalitate de el. La un moment dat, noi trebuie să renunţăm să ne mai cramponăm de trecut.

Mai devreme sau mai târziu, la momentul cel mai potrivit pentru tine, „Scenariul” te va ajuta să descoperi automat ceea ce trebuie să ştii în legătură cu viaţa ta. Când acest moment va sosi, vei şti cu siguranţă. Până atunci, îţi poţi curăţa într-o mare măsură subconştientul, asumându-ţi responsabilitatea pentru toate sentimentele nedorite. Procesul nu exclude învăţarea lecţiilor de viaţă. Dacă simţi nevoia, poţi apela oricând la un consilier sau la un psihoterapeut, care te pot ajuta să scapi dintr-o zonă în care te simţi blocat. Cine ştie? Poate că, mai devreme sau mai târziu, nu vei mai avea deloc nevoie de „Scenariu” sau de alte instrumente psihice, întrucât vei obţine un acces instantaneu la „cunoaşterea ta interioară” şi îţi vei da seama pe loc care este cauza oricărei dizarmonii pe care o simţi. De altfel, acesta este scopul nostru suprem.

Foarte mulţi cititori ai cărţii Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată... mi-au relatat în scrisorile lor, prin fax sau la telefon, impactul pe care l-a avut în viaţa lor „Scenariul” şi cât de mult le-a schimbat acesta sentimentele nedorite. Am asistat personal la schimbările dramatice care s-au produs în viaţa a mii de persoane prin aplicarea „Scenariului”. Multe dintre aceste persoane au participat la seminariile mele sau au fost consiliate de mine.

Nu pot descrie în cuvinte cât de puternic a fost impactul acestei metode asupra schimbării propriilor mele sentimente şi gânduri, şi implicit asupra vieţii mele şi a familiei mele. Una din cele mai profunde dorinţe ale mele a fost dintotdeauna trăirea unei vieţi la unison cu voinţa lui Iisus Christos, astfel încât viaţa Mântuitorului să nu fi fost în zadar.

Doresc de asemenea să precizez că „Scenariul” nu îmi aparţine. Eu sunt autoarea unor cărţi, dar nu a „Scenariului”. Acesta mi-a fost revelat prin inspiraţie divină, în urma foarte multor ore de rugăciune. Acest instrument (împreună cu altele, descrise în cartea de faţă) pentru purificarea inimii şi pentru vindecarea sentimentelor… din inima ta are capacitatea de a-ţi schimba viaţa aşa cum doreşti (şi dacă doreşti).

Doresc să înţelegi însă că „foarte multe drumuri duc la Roma”. Eu nu afirm nicio clipă că diferitele instrumente descrise în această carte sunt singurele care pot genera astfel de schimbări. Dimpotrivă, rămân deschisă în faţa oricăror principii şi tehnici care pot ajuta oamenii să îşi continue cu succes călătoria spirituală. Personal, îi încurajez întotdeauna pe participanţii la seminariile mele să citească şi alte cărţi şi să participe inclusiv la alte cursuri, astfel încât să dobândească o înţelegere din ce în ce mai profundă a esenţei lor, a Sinelui lor real şi divin.

Speranţa mea este ca toţi oamenii să găsească, să folosească şi să aplice cu succes cele mai potrivite instrumente pentru descoperirea Adevărului lor personal. Haideţi să încercăm cu toţii, căci numai prin experienţă directă ne vom putea descoperi Sinele real. Rugăciunea mea sinceră adresată lui Dumnezeu este ca acesta să ne însoţească pe toţi în această călătorie a descoperirii de sine, astfel încât să putem experimenta cu toţii vindecarea sentimentelor din inimile noastre!

[1] Dacă preferi, poţi înlocui cuvântul Dumnezeu cu Iisus Christos.

A apărut în: 2010-02